Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru abiogen

abiogen, ~─â a [At: DEX2 / P: -bi-o- / Pl: -i,-e / E: fr abiog├Ęne] 1 (Blg; d. mediu) Care este lipsit de via╚Ť─â. 2 (D. procese) Care are loc f─âr─â participarea materiei vii.
ABIOG├ëN, -─é, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de via╚Ť─â; (despre procese) care are loc, care se petrece f─âr─â participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] ÔÇô Din fr. abiog├Ęne.
ABIOG├ëN, -─é, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de via╚Ť─â; (despre procese) care are loc, care se petrece f─âr─â participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] ÔÇô Din fr. abiog├Ęne.
ABIOG├ëN, -─é, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de via╚Ť─â; (despre procese) care are loc, se petrece f─âr─â participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] ÔÇô Din fr. abiog├Ęne.
abiog├ęn, -─â adj. (biol.; despre medii) Care este lipsit de via╚Ť─â. ÔÖŽ (biochim.; despre procese) Care are loc, se petrece ├«n absen╚Ťa materiei vii, pe cale anorganic─â. ÔÇó sil. -bi-o-. pl. -i, -e. / < fr. abiog├Ęne.
abiog├ęn (-bi-o-) adj. m., pl. abiog├ęni; f. abiog├ęn─â, pl. abiog├ęne
abiog├ęn adj. m., pl. abiog├ęni; f. sg. abiog├ęn─â, pl. abiog├ęne
abiog├ęn, -─â adj. ├«n absen╚Ťa materiei vii. (din fr. abiog├Ęne)
ABIOG├ëN ~─â (~i, ~e) Care nu este de origine organic─â. /<fr. abiog├ęne
ABIO- ÔÇ×lipsa vie╚Ťii, stare anorganic─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. abios ÔÇ×f─âr─â via╚Ť─âÔÇŁ > fr. abio-, germ. id., engl. id. > rom. abio-. Ôľí ~gen (v. -gen1), adj., rezultat din substan╚Ťe minerale sau anorganice; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., concep╚Ťie materialist─â naiv─â care explic─â apari╚Ťia vie╚Ťii ├«n mod spontan din materie anorganic─â; sin. abiogenie, arhigenez─â, arhigonie; ~genie (v. -genie1) s. f., abiogenez─â*; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â elementele anorganice; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces degenerativ al celulelor vii.

Abiogen dex online | sinonim

Abiogen definitie

Intrare: abiogen
abiogen adjectiv
  • silabisire: a-bi-o-gen