Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru abilitate

abilitate s/ [At: CADE / E: fr habilet├ę, lat habilitas] ├Ändem├ónare.
ABILIT├üTE, abilit─â╚Ťi, s. f. (La sg.) ├Ändem├ónare, iscusin╚Ť─â, pricepere, dib─âcie. ÔÖŽ (La pl.) Deprinderi, obiceiuri, ╚Ömecherii, ╚Öiretlicuri. ÔÇô Din fr. habilit├ę, lat. habilitas, -atis.
ABILIT├üTE, abilit─â╚Ťi, s. f. (La sg.) ├Ändem├ónare, iscusin╚Ť─â, pricepere, dib─âcie. ÔÖŽ (La pl.) ╚śmecherii, ╚Öiretlicuri. ÔÇô Din fr. habilet├ę, lat. habilitas, -atis.
ABILIT├üTE s. f. ├Ändem├«nare, destoinicie, dib─âcie, pricepere, iscusin╚Ť─â. A jucat [partida de ╚Öah] cu mult─â abilitate ╚Öi a ob╚Ťinut victoria dup─â 52 de mut─âri. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2586. ÔŚŐ (La pl., peiorativ) Tertipuri, ╚Ömecherii. Umbl─â cu abilit─â╚Ťi avoc─â╚Ťe╚Öti.
ABILIT├üTE, abilit─â╚Ťi, s. f. (La sg.) ├Ändem├ónare, iscusin╚Ť─â, pricepere. ÔÖŽ (La pl.) ╚śmecherii. ÔÇô Fr. habilit├ę (lat. lit. habilitas, -atis).
abilit├ít, -─â adj. C─âruia i s-a conferit un grad, o ├«mputernicire oficial─â. ÔÇó pl. -╚Ťi, -te. /v. abilita.
abilit├íte s.f. 1 (Capacitatea de a ac╚Ťiona cu) agerime, pricepere, iscusin╚Ť─â, ├«ndem├ónare, dib─âcie. Lucreaz─â cu mult─â abilitate. ÔÖŽ (peior.; la pl.) ╚śmecherii. Folose╚Öte tot felul de abilit─â╚Ťi avoc─â╚Ťe╚Öti. 2 (psih.) Termen care desemneaz─â substratul constitu╚Ťional sau dob├óndit al unor ├«nsu╚Öiri psihice de mare randament de care dispune cineva. ÔÇó pl. -─â╚Ťi. /<fr. habilet├ę, lat. habil─ştas, -atis.
abilit├íte s. f., g.-d. art. abilitß║»╚Ťii; (deprinderi) pl. abilitß║»╚Ťi
abilit├ít adj. m., pl. abilit├í╚Ťi; f. sg. abilit├ít─â, pl. abilit├íte
abilit├íte s. f., g.-d. art. abilit─â╚Ťii; (╚Ömecherii) pl. abilit─â╚Ťi
ABILITÁTE s. v. îndemânare.
ABILIT├üTE s. v. delega╚Ťie, ├«mputernicire, mandat, procur─â.
Abilitate Ôëá inabilitate, st├óng─âcie
ABILIT├üTE s.f. Calitatea de a fi abil; ├«ndem├ónare, iscusin╚Ť─â; pricepere, dib─âcie. ÔÖŽ (La pl.) ╚śmecherii. [Cf. fr. habilet├ę, lat. habilitas].
abilit├íte s. f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dib─âcie. 2. (jur.) aptitudine legat─â de a face ceva. 3. (pl.) ╚Öiretlicuri. (< fr. habilit├ę, lat. habilitas)
abilit├íte s.f. ├Ändem├«nare, iscusin╚Ť─â.
ABILIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter abil; capacitate de a face totul cu u╚Öurin╚Ť─â ╚Öi iscusin╚Ť─â; dib─âcie; ├«ndem├ónare; m─âiestrie; pricepere. 2) mai ales la pl. Manifestare abil─â; lucru sau act f─âcut cu ingeniozitate ╚Öi fine╚Ťe. [G.-D. abilit─â╚Ťii] /<fr. habilit├ę, lat. habilitas, ~atis
abilitate f. dibăcie, îndemânare.
*abilitáte f. (lat. habilitas, -átis). Calitatea de a fi abil. Jur. Aptitudine legală: abilitate de a moșteni.
ABILITATE s. destoinicie, dexteritate, dib─âcie, ingeniozitate, iscusin╚Ť─â, iste╚Ťie, iste╚Ťime, ├«ndem├«nare, pricepere, ╚Ötiin╚Ť─â, talent, u╚Öurin╚Ť─â, (pop.) me╚Öte╚Öug, me╚Öte╚Öugire, (├«nv. ╚Öi reg.) me╚Öterie, (reg.) apuc─âtur─â, pricepu╚Ťie, (├«nv.) iscusire, marafet, practic─â. (Demonstra o mare ~ ├«n m├«nuirea...)
Abilitate = ├Ändem├ónare, ├«nlesnire, dib─âcie, ├«n tehnica execu╚Ťiei, dob├óndite prin st─âruitoare exerci╚Ťii ╚Öi experien╚Ť─â ├«n decursul anilor. (A. L. Ivela, Dic╚Ťionar muzical ilustrat, Editura Libr─âriei ÔÇ×UniversalaÔÇŁ Alcalay&Co, Bucure╚Öti, 1927)

Abilitate dex online | sinonim

Abilitate definitie

Intrare: abilitate
abilitate substantiv feminin
Intrare: abilitat
abilitat adjectiv