Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru abilita

abilita vt [At: CADE / Pzi: ~t├ęz / E: ger habilitieren, fr habiliter, lat habilitare] 1-2 (├«nv) A recunoa╚Öte cuiva, ├«n urma unui examen, calitatea de profesor sau docent. 3 (Pex) A recunoa╚Öte unei persoane o calificare. 4 (Jur) A face pe cineva apt pentru s─âv├ór╚Öirea unui act juridic.
ABILIT├ü, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoan─â ├«n urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A ├«mputernici. ÔÇô Din fr. habiliter, lat. habilitare.
ABILIT├ü, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoan─â ├«n urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A ├«mputernici. ÔÇô Din germ. habilitieren.
ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism învechit) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, calitatea de docent.
ABILIT├ü, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism) A recunoa╚Öte unei persoane, ├«n urma unui examen, o anumit─â calificare (├«n trecut, calitatea de docent). ÔÇô Germ. habilitieren (lat. lit. habilitare).
abilit├í vb. I. tr. 1 A conferi cuiva dreptul de a practica o anumit─â profesie, de a desf─â╚Öura o anumit─â activitate (├«n urma unei probe, a unui examen); a acorda un grad, un titlu. 2 (jur.) A ├«mputernici, a face pe cineva apt pentru a s─âv├ór╚Öi un act juridic. ÔÇó prez.ind. -ez. /<germ. habilitieren, fr. habiliter, cf. lat. habilit─üre.
abilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 abiliteáză
abilit├í vb., ind. prez. 1 sg. abilit├ęz; 3 sg. ╚Öi pl. abilite├íz─â
ABILITÁ vb. v. autoriza, delega, împuternici, învesti.
ABILITÁ vb. I. tr. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. [P.i. -tez. / < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare].
abilitá vb. tr. 1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. 2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. habilitieren, lat. habilitare)
A ABILIT/├ü ~├ęz tranz. (persoane) A aprecia acord├ónd un titlu, un grad, un drept. /<germ. habilitieren, lat. habilitare
*abilit├ęz v. tr. (lat. habilito, -├íre. V. reabilitez). Fac abil, da┼ş abilitate (putere) pin lege sa┼ş examin: a abilita pe cineva ca docent.

Abilita dex online | sinonim

Abilita definitie

Intrare: abilita
abilita conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv