aberativ definitie

8 definiții pentru aberativ

aberativ, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr aberratif] 1-3 (Liv) Care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine. 4 Care ține de aberație (1).
ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif.
ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif.
aberatív, -ă adj. Care ține de aberație; care este departe de adevăr. • pl. -i, -e. / < fr. aberratif.
aberatív (rar) adj. m., pl. aberatívi; f. aberatívă, pl. aberatíve
aberatív adj. m., pl. aberatívi; f. sg. aberatívă, pl. aberatíve
ABERATÍV, -Ă adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație. [< fr. aberratif].
aberatív, -ă adj. care ține de aberație. (< fr. aberratif)

aberativ dex

Intrare: aberativ
aberativ adjectiv