Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru aberant

aberant, ~─â a [At: DEX2 / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr aberrant, lat aberrans, -ntis] 1-2 Care se abate de la tipul normal sau corect.
ABER├üNT, -─é, aberan╚Ťi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o abera╚Ťie (1), absurd. ÔÇô Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.
ABER├üNT, -─é, aberan╚Ťi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o abera╚Ťie (1), absurd. ÔÇô Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.
ABER├üNT, -─é, aberan╚Ťi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; gre╚Öit, denaturat. V. absurd. Forme gramaticale aberante.
ABER├üNT, -─é, aberan╚Ťi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; gre╚Öit, denaturat. Forme gramaticale aberante. ÔÇô Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis).
aber├ínt, -─â adj. 1 Care se abate de la tipul normal sau corect; care constituie o abera╚Ťie. Comportament aberant. 2 Care este contrar logicii, bunului-sim╚Ť; eronat. Un proiect aberant. ÔÇó pl. -╚Ťi, -te. /<fr. aberrant, it. aberrante.
aber├ínt adj. m., pl. aber├ín╚Ťi; f. aber├ínt─â, pl. aber├ínte
aber├ínt adj. m., pl. aber├ín╚Ťi; f. sg. aber├ínt─â, pl. aber├ínte
ABERÁNT adj. v. absurd.
ABERÁNT, -Ă adj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greșit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans].
aber├ínt, -─â adj. 1. care se abate de la o norm─â. 2. contrar logicii, bunului-sim╚Ť; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans)
aber├ínt, -─â, aberan╚Ťi, -te, adj. Care constituie o abera╚Ťie.
ABER├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care constituie o abera╚Ťie; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis
ABERÁNT, -Ă adj. (cf. fr. aberrant, lat. aberrans): în sintagma substantiv aberant (v.).

Aberant dex online | sinonim

Aberant definitie

Intrare: aberant
aberant adjectiv