abducție sf [At: CADE / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr abduction] Mișcare de îndepărtare a unui membru de axul median al corpului.

abducțiune sf vz abducție

ABDÚCȚIE, abducții, s. f. Mișcare prin care se îndepărtează un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr. abduction.

ABDÚCȚIE s. f. Mișcare efectuată de un mușchi abductor. – Din fr. abduction.

abdúcție s.f. 1 (fiziol.) Mișcare executată de un mușchi abductor. 2 Stare, atitudine rezultată din mișcarea abductoare, opusă adducției. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. abduction, lat. abductiō, -ōnis <ab „îndepărtat de”, ductĭo, -onis <ducĕre „a duce, a îndepărta”.

abdúcție (-ți-e) s. f., art. abdúcția (-ți-a), g.-d. abdúcții, art. abdúcției; pl. abdúcții, art. abdúcțiile (-ți-i-)

abdúcție s. f. (sil. -ți-e), art. abdúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. abdúcției; pl. abdúcții

ABDÚCȚIE s.f. Mișcare produsă de mușchiul abductor. [Cf. fr. abduction, lat. abductio].

abdúcție s. f. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului. (< fr. abduction, lat. abductio)

ABDÚCȚIE ~i f. Mișcare făcută de un mușchi abductor. /<fr. abduction, lat. abductio, ~onis

*abducțiúne f. (lat. abdúctio, -ónis). Anat. Acțiunea de a trage la o parte, cum fac mușchii abductori. – Și -úcție și úcere.