abator definitie

17 definiții pentru abator

abatór sn [At: BACOVIA, O. 17 / Pl: ~oare / E: fr abbatoir] 1 Loc în care se taie vitele Si: (înv) zalhana. 2 Personalul unui abator (1).
ABATÓR, abatoare, s. n. Loc special amenajat unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr. abattoir.
ABATÓR, abatoare, s. n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului și se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir.
ABATÓR, abatoare, s. n. Clădire special amenajată, unde se taie vitele destinate consumului. Fig. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era minat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375.
ABATÓR, abatoare, s. n. Clădire (cu instalații, teren) unde se taie vitele destinate consumului. – După fr. abattoir.
abatór s.n. 1 (ind. alim.) Ansamblu de clădiri și instalații unde se sacrifică animalele pentru consum și unde se prelucrează carnea proaspătă. 2 Fig. Masacru, război. • pl. -oare. / <fr. abattoir.
abatór s. n., pl. abatoáre
abatór s. n., pl. abatoáre
ABATÓR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.)
ABATÓR s.n. Loc (cu instalații speciale) unde se taie vitele. [Pl. -toare. / < fr. abattoir].
abatór s. n. 1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir)
abatór, abatoare, s.n. Ansamblul clădirilor și instalațiilor unde se taie vitele destinate consumului.
abatór (abatoáre), s. n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. – Var. (înv.) abatoriu. < Fr. abattoir.
ABATÓR ~oáre n. Întreprindere unde se taie animalele destinate consumului. /<fr. abattoir
abatoriu n. zalhana, locul unde se taie vitele (= fr. abattoir).
*abatór n., pl. oare (fr. abattoir, d. abattre, a doborî. V. abat). Barb. Tăĭetoare, zalhana, locu unde se taĭe vitele.
ABATOR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie oițele la ~.)

abator dex

Intrare: abator
abator substantiv neutru