abataj definitie

17 definiții pentru abataj

abatáj sn [At: ARDELEANU, V. P. 40 / Pl: ~e / E: fr abattage] 1 Tăiere sau desprindere manuală ori mecanică a minereului din peretele sau frontul unei galerii de mină. 2 (Îs) Ciocan de – Instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare. 3 Parte a galeriei de mină de unde se extrage minereul. 4 Doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 5 (Rar) Ucidere a vitelor la abator printr-o singură lovitură.
ABATÁJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; p. ext. loc unde se execută această operație. 2. Operație de doborâre a arborilor (în exploatările forestiere). 3. Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operații făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranșarea cărnii. 4. Operație de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curățării etc. – Din fr. abattage.
ABATÁJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; p. ext. loc unde se execută această operație. 2. Operație de doborâre a arborilor (în exploatările forestiere). 3. Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operații făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranșarea cărnii. 4. Operație de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curățării etc. – Din fr. abattage.
ABATÁJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere și de extragere (cu mijloace manuale, mecanice etc.) a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcămînt; p. ext. locul de muncă tinde se execută această operație. Lucrări de abataj mecanizate. ◊ Acum pornește schimbu-ntîi în luminoasa Hunedoară, Acuma, cu echipa lui, și Hotea-n abataj coboară. DEȘLIU, M. 21. Abatajul este aici sus, în capul suitoarei, spațiul dintre cei doi pereți de piatră ai muntelui, în care minerii lucrează pentru a-l goli de cărbune. BOGZA, V. J. 64. Abataj-cameră = metodă de tăiere și de extragere a minereului, locul de muncă fiind în formă de cameră delimitată de trei pereți, dintre care cel din mijloc este cel unde se sapă; p. ext. locul «nde se sapă după această metodă. Abataj frontal v. frontal. Ciocan de abataj v. ciocan. 2. Operație de doborîre a arborilor în exploatările forestiere. 3. Uciderea vitelor la abator, prin doborîrea cu o singură lovitură.
ABATÁJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci din zăcăminte; p. ext. loc unde se execută această operație. 2. Operație de doborâre a arborilor (în exploatările forestiere). 3. Uciderea vitelor la abator printr-o singură lovitură. 4. Înclinare pe o parte a unei nave, pentru a fi reparată. – Fr. abattage.
abatáj s.n. 1 Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului. Ciocan pneumatic de abataj v. ciocan. ♦ Ext. Loc unde se execută această operație. 2 Operație de doborâre a arborilor într-o exploatare forestieră. 3 Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operații făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranșarea cărnii. 4 (mar.) Operație de înclinare a unei nave mici în vederea carenării, a reparării sau a curățării. • pl. -e. /<fr. abattage, it. abbattaggio.
abatáj s. n., pl. abatáje
abatáj s. n., pl. abatáje
ABATÁJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)
ABATÁJ s.n. 1. Tăiere și extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; (p. ext.) loc unde se face această operație. 2. Doborâre a arborilor. 3. Ucidere a vitelor la abator. 4. Înclinare pe o parte a unei nave spre a putea fi reparată; carenaj. [Pl. -je. / < fr. abattage].
abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage)
abatáj, abataje, s.n. 1. Locul dintr-o mină unde se execută extragerea unui minereu sau a unei roci dintr-un zâcămînt; operația de extragem a minerului sau a rocii. 2. Doborîrea arborilor (în exploatațiile forestiere).
ABATÁJ ~e f. 1) Extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ. Lucrări de ~. 2) Loc într-o mină unde se execută această operație. 3) Tăiere și doborâre a copacilor în exploatările forestiere. 4) Sacrificare a animalelor la abator. 5) Aplecare a unei nave pe o parte pentru a fi reparată; carenaj. /<fr. abattage
ABATAJ s. (prin Transilv.) ort. (~ unei mine.)
a atinge la abataj expr. (intl.) a ucide cu o singură lovitură în stomac
a lovi la abataj expr. (intl.) a înjunghia în burtă.
abataj s. n. sg. stomac

abataj dex

Intrare: abataj
abataj substantiv neutru