abandona definitie

19 definiții pentru abandona

abandona [At: I. PANȚU, C. 287 / Pzi: ~néz / E: fr abandonner, it abbandonare] 1 vi A renunța la ceva. 2 vi (D. sportivi) A renunța la continuarea probei în care este angajat. 3 vt (C.i. persoane față de care cineva are obligația legală de a le întreține) A părăsi.
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunța la ceva. ♦ Refl. Fig. A se lăsa cuprins, în mod exagerat, de un sentiment, de o emoție, de anumite preocupări. 2. Tranz. și intranz. A renunța la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunța la ceva. 2. Tranz. și intranz. A renunța la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A părăsi, a lăsa în voia soartei, a lăsa fără sprijin sau ajutor. Legea pedepsește pe cel care-și abandonează familia. ♦ (Cu privire la acțiuni, la planuri, etc.) A înceta să se ocupe de..., a renunța la..., a părăsi. Pictorul a abandonat lucrarea concepută pe un plan prea vast. ♦ Intranz. A se retrage dintr-o competiție sportivă înainte de terminarea ei.
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunța la ceva. ♦ Intranz. A renunța la continuarea probei, într-o întrecere sportivă. – Fr. abandonner.
abandoná vb. I. 1 tr. A părăsi pe cineva sau ceva. ♦ (jur.; compl. indică copii, persoane asistate etc.) A părăsi pe cineva, lăsându-l fără sprijin sau ajutor. Legea (penală) pedepsește pe cel care își abandonează copiii (sau membrii familiei față de care are obligații de întreținere). 2 tr. A renunța la ceva. Nemulțumit de desfășurarea lucrărilor, a abandonat proiectul. 3 tr., intr. A renunța la participarea sau la continuarea participării la o probă sportivă. 4 tr. A părăsi ceva în situații de forță majoră; a pleca, a se îndepărta, a părăsi ceva care este sau poate fi considerat periculos. Echipajul a abandonat nava. 5 refl. Fig. A se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări. S-a abandonat în vâltoarea plăcerilor. • prez.ind. -ez. / <fr. abandonner <à bandon „în puterea cuiva”.
abandoná (a ~) vb., ind. prez. 3 abandoneáză
abandoná vb., ind. prez. 1 sg. abandonéz, 3 sg. și pl. abandoneáză
ABANDONÁ vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii.) 2. a renunța. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda.
A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni
ABANDONÁ vb. I. tr. A părăsi, a renunța definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lăsa în voia, în puterea... ♦ refl. A se lăsa pradă (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a părăsi (o competiție sportivă, o întrecere etc.). [< fr. abandonner].
abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunța definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții. III. intr. a se retrage dintr-o competiție. (< fr. abandonner)
abandoná, abandonez vb. I. 1. Tr. A părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsîndu-l fără sprijin. 2. Tr. și intr. A renunța la ceva; a se retrage dintr-o întrecere sportivă.
A ABANDONÁ ~éz tranz. 1) (părinți, copii etc.) A lăsa la voia întâmplării; a părăsi, lăsând fără nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lăsa, plecând în altă parte; a părăsi. 3) (probe sportive) A lăsa renunțând la participarea în continuare. /<fr. abandonner
*abandonéz v. tr. (fr. abandonner). Barb. Părăsesc. Cedez un lucru.
ABANDONA vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii, familia.) 2. a renunța. (A ~ o dispută.)
A ABANDONA CURSA: A se retrage; A renunța la o competiție.
A ABANDONA GÂNDUL (CUIVA): A renunța la o idee; A-și schimba părerea.
A ABANDONA PARTIDA: A renunța la o afacere; A renunța la o căsătorie avantajoasă.

abandona dex

Intrare: abandona
abandona verb grupa I conjugarea a II-a