Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru abac─â

abac1 sn [At: CADE / Pl: ~ace / E: fr abaque, lat abacus, rs ađ▒ađ║a] Instrument pentru calcule aritmetice elementare, format dintr-un cadru de lemn cu vergele pe care se pot deplasa bile.
abac2 sn vz abac─â
abac─â sf [At: CADE / V: abac1 sn / Pl: ~ace / E: fr abaque] 1 (Aht) Plac─â de piatr─â care formeaz─â partea superioar─â a capitelului unei coloane ╚Öi pe care se sprijin─â arhitrava. 2 (Mat) Sistem de linii ├«nscrise ├«ntr-un plan, care corespund unei ecua╚Ťii. 3 (Fiz) Reprezentare geometric─â ╚Öi algebric─â a unui spectru luminos
AB├üC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alc─âtuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagram─â care permite rezolvarea imediat─â a unor calcule. ÔÇô Din fr. abaque, lat. abacus.
AB├üC─é, abace, s. f. (Arhit.) Partea superioar─â a capitelului unei coloane care face leg─âtura cu arhitrava. ÔÇô Din fr. abaque, lat. abacus.
AB├üC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alc─âtuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagram─â care permite rezolvarea imediat─â a unor calcule. ÔÇô Din fr. abaque, lat. abacus.
AB├üC─é, abace, s. f. (Arhit.) Plac─â sub╚Ťire (p─âtrat─â) care constituie partea superioar─â a capitelului unei coloane ╚Öi face leg─âtura cu arhitrava. ÔÇô Din fr. abaque, lat. abacus.
AB├üC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alc─âtuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagram─â care permite rezolvarea imediat─â a unor calcule. ÔÇô Din fr. abaque, lat. abacus.
ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, alcătuit dintr-un cadru de lemn cu zece vergele paralele pe care sînt înșirate cîte zece bile mici, mobile, de culori diferite.
AB├üC─é, abace, s. f. (Arhit.) T─âblie de piatr─â, de diferite forme ╚Öi m─ârimi, pus─â ├«ntre capitelul unei coloane ╚Öi arhitrava pe care o sus╚Ťine.
AB├üC, abace, s. n. Instrument de calculat, cu bile colorate. ÔÇô Fr. abaque (lat. lit. abacus).
AB├üC─é, abace, s. f. 1. Plac─â de piatr─â a╚Öezat─â deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabel─â sau diagram─â folosit─â ├«n calculele inginere╚Öti. ÔÇô Fr. abaque (lat. lit. abacus).
ab├íc s. n. 1 Instrument pentru calcule aritmetice elementare, alc─âtuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2 Tabel sau diagram─â care permite rezolvarea rapid─â a unor calcule. ÔÇó pl. -ce. / fr. < abaque, lat. ab─âcus, -i, germ. Abakus; cf. gr. ßż░╬▓╬▒╬ż, -╬▒╬║o¤é ÔÇ×t─âbli╚Ť─â, plan╚Ö─âÔÇŁ.
abác (numărătoare, tabel) s. n., pl. abáce
abácă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce
abác (mat.) s. n., pl. abáce
abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce
ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)
ABÁCĂ s. v. nomogramă.
AB├üC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, a╚Öezate pe vergele orizontale ╚Öi paralele. 2. Tabel─â grafic─â, diagram─â reprezent├ónd rela╚Ťii ├«ntre mai multe m─ârimi variind continuu, care serve╚Öte la anumite calcule. V. nomogram─â. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus].
AB├üC─é s.f. Partea superioar─â a capitelului unei coloane, care sus╚Ťine arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].
abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus)
abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)
abác, abace, s.n. 1. Instrument pentru calcule aritmetice simple, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate. 2. Grafic care servește pentru a ușura efectuarea unor calcule. Var.: abácă s.f.
abácă s.f. v. abac.
ab├íc (ab├íce) s. n. ÔÇô 1. Num─âr─âtoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagram─â. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. ÔÇÖ╬▒╬╝¤Ç╬Ȥ░╬┐¤é, var. (├«nv.) ambac (G├íldi, 143)
AB├üC─é ~ce f. arhit. Plac─â de piatr─â a╚Öezat─â de partea superioar─â a capitelului unei coloane, care sus╚Ťine arhitrava. /<fr. abaque
*ab├íc n., pl. ur─ş ╚Öi e (lat. ├íbacus, d. vgr. ├íbax; fr. abaque). Plac─â (t─âbli╚Ť─â) de scris. Aparat de socotit cu bobi╚Ťe ├«n╚Öirate pe s├«rm─â p. copii. Damier. Partea neted─â din susu capitelului unei coloane. ÔÇô ├Än sec. 18. amb├íc (ngr. ├ímbakos, socoteal─â), plac─â (t─âbli╚Ť─â) de scris; socoteal─â.
ambác, V. abac.
ABAC s. num─âr─âtoare. (~ cu bile, pentru calcule.)
ABACĂ s. (MAT.) nomogramă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)

Abac─â dex online | sinonim

Abac─â definitie

Intrare: abac─â
abac substantiv neutru
abac─â substantiv feminin
Intrare: abac
ambac substantiv neutru
abac─â substantiv feminin
abac substantiv neutru