Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru aba

aba2 sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, hab─â / Pl: ~le / E: tc aba] 1 ╚Ťes─âtur─â groas─â de l├ón─â utilizat─â la confec╚Ťionarea hainelor ╚Ť─âr─âne╚Öti Si: (reg) dimie, p─ânur─â. 2 ├«mbr─âc─âminte confec╚Ťionat─â din aba2 (1) [1]. corectat─â
aba1 i [At: HEM 59 / V: (reg) haba / E: ns cf aba1] 1-2 (înv) Exprimă mirarea și îndoiala.
AB├ü2, (2) abale, s. f. 1. ╚Ües─âtur─â groas─â de l├ón─â, de obicei alb─â, din care se confec╚Ťioneaz─â haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie, p─ânur─â. 2. Sort de aba (1). ÔÇô Din tc. aba.
AB├ü1 interj. (├Änv.) (├Än propozi╚Ťii interogative) Cuv├ónt care exprim─â mirarea sau atrage aten╚Ťia cuiva c├ónd i se vorbe╚Öte. ÔÇô Onomatopee.
AB├ü2, abale, s. f. ╚Ües─âtur─â groas─â de l├ón─â, de obicei alb─â, din care se confec╚Ťioneaz─â haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie, p─ânur─â. ÔÇô Din tc. aba.
AB├ü1 interj. (├Änv.) (├Än propozi╚Ťii interogative) exprim─â mirarea sau atrage aten╚Ťia cuiva c├ónd i se vorbe╚Öte.
AB├ü2, abale, s. f. ╚Ües─âtur─â groas─â de l├«n─â, de obicei de culoare alb─â, din care se fac haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie, p─ânur─â. Pantalonii, noi-nou╚Ťi, din aba ╚Ť─âr─âneasc─â. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba alb─â... se aflau unul c─âlare pe un cal frunta╚Ö, altul coco╚Ťat... pe capr─â. PAS, L. I 55. Cioarecii strim╚Ťi de aba. SLAVICI, N. I 136.
AB├ü1 interj. (Familiar, ├«nvechit) Exclama╚Ťie ├«ntrebuin╚Ťat─â mai ales ├«n propozi╚Ťii interogative ╚Öi ├«n asocia╚Ťie cu un vocativ, servind: a) pentru a exprima mirare. Aba, m─â! c├«nd ai venit? La HEM; b) pentru a atrage aten╚Ťia cuiva c├«nd ├«i adres─âm vorba. Aba, Dragomire, c├«nd pleci tu? CARAGIALE, O. I 255.
AB├ü2, abale, s. f. ╚Ües─âtur─â groas─â de l├ón─â (alb─â), din care se fac haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie; p. ext. hain─â f─âcut─â din aceast─â ╚Ťes─âtur─â. ÔÇô Tc. aba.
AB├ü1 interj. (├Änv.) Exclama╚Ťie care exprim─â (├«n propozi╚Ťii interogative) mirarea sau cu care se atrage aten╚Ťia cuiva c├ónd i se vorbe╚Öte.
aba2 s.f. 1 ╚Ües─âtur─â groas─â de l├ón─â, de obicei alb─â, din care se confec╚Ťioneaz─â haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; dimie, p─ânur─â. Cioarecii str├óm╚Ťi de aba (SLAV.). 2 Hain─â confec╚Ťionat─â din astfel de ╚Ťes─âtur─â. ÔÇó pl. -ale. / <tc. aba.
aba1 interj. (├«nv.; ├«n prop. interog.) Exclama╚Ťie care exprim─â mirarea sau atrage aten╚Ťia cuiva. Aba, Dragomire, c├ónd pleci tu? (CAR.). ÔÇó /form. expr.
abá2 s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; (sorturi) pl. abále, art. abálele
abá1 (înv.) interj.
abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále
abá interj.
AB├ü s. dimie, p─ânur─â, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â de ~.)
abá, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.
ab├í (ab├íle), s. f. ÔÇô Dimie, ╚Ťes─âtur─â groas─â de l├«n─â. ÔÇô Mr., megl. ab─â. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; ╚śeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. ╬Č╬╝¤Ç߿¤é, bg. aba ÔÇô Der. abager, s. m. (persoan─â care fabric─â sau vinde ╚Ťes─âturi; croitor); abagerie, s. f. (fabric─â sau pr─âv─âlie de ╚Ťes─âturi); abagiu, s. m. (persoan─â care fabric─â sau vinde ╚Ťes─âturi).
├íba interj. ÔÇô Exprim─â o ├«ntrebare nuan╚Ťat─â de ├«ndoial─â sau mirare. Alteori introduce pur ╚Öi simplu ├«ntrebarea. Crea╚Ťie expresiv─â.
ab├á f. 1. postav de l├ón─â groas─â (obi╚Önuit alb─â) din care se fac haine ╚Ť─âr─âne╚Öti; 2. hain─â din aba. Abaua, ce constitue ╚Öi ast─âzi un obiect de industrie casnic─â ╚Ť─âr─âneasc─â, era odinioar─â importat─â, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, ╚Öaiac, suman. [Turc. ABA].
abà! int. exprimând mirare și îndoeală totdeodată: aba, Dragomire, când pleci tu? CAR. [V. ba].
aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (or─ş ╚Öi alt-fel) gros de l├«n─â din care se fac ha─şne ╚Ť─âr─âne╚Öt─ş. V. ╚Öa─şac.
ABA s. dimie, p─ânur─â, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â de ~.)
ABA, ora╚Ö ├«n SE Nigeriei (Imo), la N de Port Hartcourt; 239,8 mii loc. (1987). Centru ind. (╚Ťes─âturi de bumbac, s─âpun, bere).
ABA NOVAC Vilmos (1894-1941), pictor ╚Öi grafician ungur. Compozi╚Ťii ├«n fresc─â, tempera ╚Öi gravuri pe teme religioase (ÔÇ×Sf├«ntul Francisc predic├«nd p─âs─ârilorÔÇŁ) ╚Öi laice (ÔÇ×Ora╚Ö vechi din SiciliaÔÇŁ). ├Äntre 1921 ╚Öi 1923, lucreaz─â la ╚ścoala de la Baia Mare.
ABA cf. ebr. abba ÔÇ×tat─âÔÇŁ (gr. ß╝ä╬▓╬▓╬▒ ÔÇô slav. ađ▓đ▓a). ├Än onom. rom├«n─â prob. < cuman aba, ca ├«n T├«ncaba, Basaraba, etc. 1. Aba, Samuel, ard. sec. 18; ÔÇô f (17 A IV 160). 2. Abu (Ac Bz 5); Abe╚Öti s (Cat mold *II) 3. Abot─â (Sd X).

Aba dex online | sinonim

Aba definitie

Intrare: aba (interj.)
aba 1 interj.
  • pronun╚Ťie: 'aba, ab'a
Intrare: aba (s.f.)
aba 2 s.f. substantiv feminin
Intrare: Aba (n.p.)
Aba 3 n.p. nume propriu