ațipit definitie

2 intrări

18 definiții pentru ațipit

ațipít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ațipi] (Rar) 1-3 Ațipire (1-3). 4 (Pex) Dormitare. 5-6 Ațipire (5-6).
ațipit2, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: ațipi] 1-10 (Persoană) care ațipește (1-5).
AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire (= tepere).
AȚIPÍT, -Ă, ațipiți, -te, adj. Care a fost cuprins de un somn ușor (și de scurtă durată). – V. ațipi.
AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).
AȚIPIT, -Ă, ațipiți, -te, adj. Care a fost cuprins de un somn ușor (și de scurtă durată). – V. ațipi.
AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a cădea în ușoară adormire, a fi cuprins de un somn ușor. Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng. Eu mă plec tăcutelor Gînduri. TOMA, C. V. 96. Ațipesc într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă, cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. Eu numai mă lăsasem pe pat, nici nu ațipisem. SADOVEANU, N. F. 88. Ațipea și ea cîte nițel, zdrobită de oboseală, și, cînd se deștepta, tresărea spăimîntată de presimțiri sinistre. VLAHUȚĂ, O. A. 130. Biata noră care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7.
AȚIPÍT, -Ă, ațipiți, -te, adj. Abia (sau ușor) adormit. Du-te cît e ațipit zgripsorul. SADOVEANU, N. F. 37.
AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor. – Lat. *attepire ( = tepere).
AȚIPÍT, -Ă, ațipiți, -te, adj. Abia adormit. – V. ațipi.
ațipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipésc, imperf. 3 sg. ațipeá; conj. prez. 3 să ațipeáscă
ațipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipésc, imperf. 3 sg. ațipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ațipeáscă
AȚIPÍ vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.
ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi).
A AȚIPÍ ~ésc intranz. A fi cuprins de un somn ușor; a aromi. /<lat. attepire
ațipì v. a începe a adormi rămânând în nemișcare: ațipise nițel după masă. [Origină necunoscută].
ațipésc v. intr. (imit. ca și a țipa și țip, șipot, apă care țîșnește saŭ picură. Cp. cu a picura de somn). Încep să adorm, aromesc. – Vechĭ a se ațipi.
AȚIPI vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.

ațipit dex

Intrare: ațipi
ațipi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ațipit
ațipit adjectiv