ațipeală definitie

11 definiții pentru ațipeală

ațipeálă sf [At: DA / Pl: ~eli / E: ațipi + -eală] 1-6 Ațipire (1-6).
AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.
AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.
AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. 1. Starea celui ațipit; ațipire. Onufrie se trezi din ațipeală, răspunse oftînd: Noi, Rozalie, n-am avut jtici boi, nici car în zilele noastre. CAMILAR, TEM. 24. Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. Era gata să adoarmă... Dar sări din ațipeala lui, căci richițele și bălăriile foșniră și o formă albă trecu prin sîngele amurgului. GALACTION, O.I 137. 2. Fig. Lîncezeală, moleșeală, amorțire, apatie. Dar ce era jalea și ațipeala asta? CAMILAR, T. 219.
AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦ Fig. Lâncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală.
ațipeálă s. f., g.-d. art. ațipélii; pl. ațipéli
ațipeálă s. f., g.-d. art. ațipélii; pl. ațipéli
AȚIPEÁLĂ s. v. ațipire.
ațipeală f. înțepenire după moțăeală și înainte de adormire.
ațipeálă f., pl. elĭ. Început de adormire.
AȚIPEA s. ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie.

ațipeală dex

Intrare: ațipeală
ațipeală substantiv feminin