ațâțător definitie

11 definiții pentru ațâțător

ațâțător, ~oare [At: URECHE, ap. HEM 2097 / V: ațiț- / Pl: ~i, ~oare / E: ațâța + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care ațâță (1-3) focul. 4-5 smf, a (Fig) (Persoană) care întărâtă. 6-17 smf, a (Persoană) care asmute (1-5). 18-19 smf, a (Persoană) care provoacă întețirea unui rău.
AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.
AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.
AȚÎȚĂTÓR, -OÁRE, ațîțători, -oare, adj. Care întărită, provocator. Norii cenușii acopereau cerul... aerul era apăsător, ațîțător a ceartă și a mînie. DUMITRIU, N. 101 ◊ (Mai ales în expr.) Ațîțător la război (și substantivat, m.) = (cel) care, servind interesele imperialiștilor agresivi, îndeamnă, instigă la război: Lupta pentru pace înseamnă ridicarea urii și vigilenței împotriva imperialiștilor ațîțători la război.. REZ. HOT. I 205. Va veni ziua cînd ațîțătorii la război și acoliții lor vor fi judecați pentru toate crimele lor de marele tribunal al popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2591.
AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care ațâță; provocator, instigator. – Din ațâța + suf. -(ă)tor.
ațâțătór adj. m., pl. ațâțătóri; f. sg. și pl. ațâțătoáre
ațâțătór adj. m., pl. ațâțătóri; f. sg. și pl. ațâțătoáre
AȚÂȚĂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. senzual. 3. adj. v. excitant.
AȚÂȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care ațâță (pe cineva); instigator; provocator. 2) Care stârnește pofte, dorinți; excitant. /a ațâța + suf. ~ător
ațâțător a. și m. care ațâță.
AȚÎȚĂTOR s., adj. 1. s., adj. agitator, instigator, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) 2. adj. incitant, provocator, senzual, (rar) provocant. (Un surîs ~.) 3. adj. excitant, excitator, (rar) pofticios. (Miros ~.)

ațâțător dex

Intrare: ațâțător
ațâțător adjectiv