așchietor, ~oare smf a [At: DEX2 / P: ~chi-e- / Pl: ~i, ~oare / E: așchia + -tor] 1-2 (Muncitor) care așchiază (2).

AȘCHIETÓR, -OÁRE, așchietori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care așchiază. [Pr.: -chi-e-] – Așchia + suf. -tor.

AȘCHIETÓR, -OÁRE, așchietori, -oare, adj. s. m. și f. (Muncitor) care așchiază. [Pr.: -chi-e-] – Așchia + suf. -tor.

așchietór adj. (sil. -șchi-e- ), pl. așchietóri; f. sg. și pl. așchietoáre

AȘCHIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care așchiază; care prelucrează prin așchiere. Scule ~oare. /a așchia + suf. ~tor