ieftini mălaiul definitie

33 definiții pentru ieftini mălaiul

eftiní v vz ieftini
IÉFTEN, -Ă adj. v. ieftin.
IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin.
IÉFTEN, -Ă adj. v. ieftin.
IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin.
IÉFTEN, -Ă adj. v. ieftin.
IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (În opoziție cu scump) Care nu costă mult, care are un preț (reiativ) mic: convenabil. O stofă ieftină. ▭ Scump la tărîțe și ieftin la făină (sau la mălai), se spune despre cei care fac cu ușurință cheltuieli mari pentru lucruri de puțină importanță și se arată zgîrciți la cheltuieli mici pentru lucruri necesare. ◊ (Adverbial) O moșie cumpărată ieftin. ALECSANDRI, T. 251. Poți căpăta ușor și ieftin voia de a vîna. NEGRUZZI, S. I 330. ◊ Expr. A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase, fără greutăți sau neplăceri (prea mari). Nu-i venea să creadă că a scăpat atît de ieftin. CAMIL PETRESCU, O. II 685. 2. Lipsit de originalitate, fără valoare; comun, banal. Gherlaș a început să cunoască... zile de glorie. Dar o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67. Locotenentul, încurajat, continua cu ieftine răutăți despre femei. BART, E. 197. Minunată judecată, dar ieftină scuză. CARAGIALE, N. S. 22. – Variantă: iéften, -ă (CREANGĂ, P. 39) adj.
IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. A vinde cu un preț mai mic decît înainte, a reduce prețul. (Refl. pas.) Mărfurile s-au ieftinit. – Variantă: ieftení vb. IV.
iéftin adj. m., pl. iéftini; f. iéftină, pl. iéftine
ieftiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinésc, imperf. 3 sg. ieftineá; conj. prez. 3 să ieftineáscă
iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. iéftină, pl. iéftine
ieftiní vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinésc, imperf. 3 sg. ieftineá; conj. prez. 3 sg. și pl. ieftineáscă
IÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. și Ban.) lesne. (Prețuri ~.)
IÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.
IEFTINÍ vb. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...)
Ieftin ≠ costisitor, scump
A (se) ieftini ≠ a (se) scumpi
A ieftini ≠ a scumpi
iéftin (iéftină), Adj.1. Care are un preț mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s. f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea prețul; înv., a fi milostiv); ieftenșug, s. n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftinețe, s. f. (înv., milă); (i)eftinie, s. f. (milă), înv.
IÉFTIN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos
A IEFTINÍ ~ésc tranz. A face să fie mai ieftin; a reduce din preț. ~ mărfurile de larg consum. ~ serviciile comunale. /Din ieftin
ieftin a. 1. cu un preț mic: a vinde, a cumpăra ieftin; 2. fig. ușor: a scăpa ieftin. [Gr. bizantin EFTHINÓS (bulg. ieftin)].
ieftinì v. a (se) face ieftin.
ĭéftin și (vechĭ) éftin, -ă adj. (ngr. efthinós, de unde și bg. sîrb. jeftin). Cu preț mic, nu scump: pîne ĭeftină. Ușor, facil: succes ĭeftin. Vechĭ. Îndurător, milos. Adv. În mod ĭeftin: a vinde, a cumpăra ĭeftin. A scăpa ĭeftin, a scăpa cu o pagubă mică. – În vest ĭeften.
ĭeftinésc v. tr. Fac ĭeftin: a ĭeftini o marfă. Vechĭ. Miluĭesc. V. refl. Mă fac ĭeftin: vĭața s’a ĭeftinit. Mi se pare ĭeftin: m’am ĭeftinit la acest lucru, și acuma văd că m’am înșelat cumpărîndu-l. – În vest ĭeftenesc. Vechĭ eft-.
IEFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. și Ban.) lesne. (Prețuri ~.)
ieftin adj. v. BANAL. COMUN. NEORIGINAL.
IEFTINI vb. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...)
a se ieftini mălaiul expr. (intl.) 1. a apărea un decret de grațiere sau amnistiere a unor fapte penale. 2. a se vota o lege sau un articol de lege penală care ușurează situația condamnaților penali.
ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.
scump la tărâțe și ieftin la făină / la mălai expr. zgârcit la cheltuieli și risipitor când nu este cazul.

ieftini mălaiul dex