Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru Vulcan

VULC├üN, vulcani, s. m. 1. Ridic─âtur─â muntoas─â de form─â conic─â, format─â prin erup╚Ťia la suprafa╚Ťa solului a lavei ╚Öi a unor produse magmatice, av├ónd ├«n centru o deschiz─âtur─â larg─â. ÔŚŐ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenin╚Ťat de o primejdie, de un pericol gata oric├ónd s─â se dezl─ân╚Ťuie. ÔÖŽ Fig. Locul de unde poate porni o ac╚Ťiune primejdioas─â; stare de lucruri periculoas─â sau amenin╚Ť─âtoare; pericol iminent. 2. (├Än sintagma) Vulcan noroios = ridic─âtur─â conic─â format─â prin erup╚Ťia la suprafa╚Ťa solului a unor gaze care antreneaz─â ap─â ╚Öi n─âmol. ÔÇô Din it. vulcano, germ. Vulkan.
VULC├üN, vulcani, s. m. 1. Ridic─âtur─â muntoas─â de form─â conic─â, format─â prin erup╚Ťia la suprafa╚Ťa solului a lavei ╚Öi a unor produse magmatice, av├ónd ├«n centru o deschiz─âtur─â larg─â. ÔŚŐ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenin╚Ťat de o primejdie, de un pericol gata oric├ónd s─â se dezl─ân╚Ťuie. ÔÖŽ Fig. Locul de unde poate porni o ac╚Ťiune primejdioas─â; stare de lucruri periculoas─â sau amenin╚Ť─âtoare; pericol iminent. 2. (├Än sintagma) Vulcan noroios = ridic─âtur─â conic─â format─â prin erup╚Ťia la suprafa╚Ťa solului a unor gaze care antreneaz─â ap─â ╚Öi n─âmol. ÔÇô Din it. vulcano, germ. Vulkan.
VOLCÁN s. m. v. vulcan.
VULC├üN, vulcani, s. m. Ridic─âtur─â muntoas─â de form─â conic─â, av├«nd ├«n centru o deschiz─âtur─â larg─â care comunic─â cu pirosfera ╚Öi prin care ies din c├«nd ├«n c├«nd gaze sau lav─â la temperaturi foarte ├«nalte. O r├«ndunic─â se desprinde din cer, c─âz├«nd ca o s─âgeat─â ├«n gura vulcanului adormit, pe fundul c─âruia se afl─â acum lacul Sf├«nta Ana. BOGZA, C. O. 37. Soarele coboar─â dup─â culmile Iezerului ╚Öi P─âpu╚Öei... De departe par ni╚Öte vulcani ├«n plin─â erup╚Ťie. CAMIL PETRESCU, U. N. 219. ÔŚŐ Fig. Nu lux, nu automobile ╚Öi castele... Astea-s pojghi╚Ťa care acopere un vulcan de dureri. REBREANU, R. I 211. Inima e un vulcan pe care numai moartea ├«l va stinge. NEGRUZZI, S. I 51. ÔÖŽ Fig. Locul de unde poate porni o ac╚Ťiune primejdioas─â, stare de lucruri primejdioas─â; pericol iminent. Noi s├«ntem ├«nc─â prea aproape de ├«nt├«mpl─ârile care au adus o pr─âpastie ├«ntre rom├«nii cei vechi ╚Öi noi; s├«ntem prea aproape de vulcan. KOG─éLNICEANU, S. A. 43. ÔŚŐ Expr. A sta pe un vulcan = a fi p├«ndit de o primejdie, de un pericol gata oric├«nd s─â se dezl─ân╚Ťuie. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) volc├ín (ALECSANDRI, P. II 128) s. m.
vulcán s. m., pl. vulcáni
vulcán s. m., pl. vulcáni
VULCAN NOROI├ôS s. (GEOL.) p├ócl─â, pufn─â, sal╚Ť─â.
VULC├üN s.m. Ridic─âtur─â muntoas─â de form─â conic─â, av├ónd o deschiz─âtur─â larg─â ├«n centru prin care pot ie╚Öi la suprafa╚Ť─â gaze, lav─â, cenu╚Ö─â etc. ÔÖŽ (Fig.) Loc de unde poate porni o ac╚Ťiune primejdioas─â. [< lat. vulcanus < Vulcanus ÔÇô zeul focului la romani. Cf. it. vulcano, fr. volcan].
VULC├üN s. m. 1. ridic─âtur─â de form─â conic─â, cu o deschiz─âtur─â larg─â ├«n centru prin care pot ie╚Öi la suprafa╚Ť─â gaze, lav─â, cenu╚Ö─â. 2. (fig.) loc de unde poate porni o ac╚Ťiune primejdioas─â. 3. (fig.) om cu un temperament vulcanic (2). (< it. vulcano, germ. Vulkan)
VULC├üN ~i m. Ridic─âtur─â ├«n form─â de munte, cu un crater ├«n v├órf, prin care erup periodic fl─âc─âri, vapori, lav─â. ÔŚŐ ~ activ vulcan care continu─â s─â erup─â. ~ stins vulcan care a ├«ncetat s─â erup─â. 2) Situa╚Ťie ├«n care ├«n orice moment poate porni o primejdie; circumstan╚Ť─â periculoas─â. ÔŚŐ A sta pe un ~ a fi urm─ârit ├«n permanen╚Ť─â de un pericol. /<it. vulcano, germ. Vulkan, fr. volcan
Lainici pl. 1. pisc al Carpa╚Ťilor ├«n jud. Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trec─âtoare de importan╚Ť─â strategic─â, deschis─â de Jiu, stabile╚Öte comunica╚Ťiunea ├«ntre Olt ╚Öi Transilvania; 3. m├ón─âstire ├«n trec─âtoarea Lainici.
vulcan m. 1. munte cu o deschiz─âtur─â (crater) ├«n v├órf pe unde ies gazuri, cenu╚Ö─â, pietre ╚Öi materii ├«n fuziune (lav─â): Vezuviul ╚Öi Etna sunt vulcani; 2. fig. imagina╚Ťiune vie, arz─âtoare, impetuoas─â; 3. pericol amenin╚Ť─âtor dar ascuns.
Vulcan m. Mit. zeul focului și al artelor metalurgice.
Vulcan (Samuil) m. episcop din Oradia-Mare, bărbat meritos pentru cultura Românilor ardeleni (1758-1830).
Vulcan m. 1. plaiu in jud. Gorjiu ├«nalt de 1624 m.: 2. trec─âtoare numit─â ╚Öi Lainici. [Din slav. VL┼ČK┼Č, lup].
*vulc├ín m. (fr. volcan, d. it. volcano, vulcan, care vine d. lat. Vulcanus, zeu foculu─ş [care locu─şa ├«n vulcanu Etna ╚Öi fabrica fulgerele lu─ş Jo─şe]). Munte care scoate abur, fum ╚Öi foc ╚Öi revars─â lav─â pin crater: Etna, Vezuviu ╚Öi Str├│mboli ├«s ce─ş tre─ş vulcan─ş a─ş Italii─ş. Fig. Om energic ╚Öi impetuos. Stare de lucrur─ş care nu se poate lini╚Öti dec├«t pintrÔÇÖo izbucnire periculoas─â. ÔÇô Vulcani─ş cauzeaz─â de multe or─ş cutremure. La 79 dup─â Hristos, o teribil─â erup╚Ťiune a Vezuviulu─ş d─âr─âm─â ├«n parte ╚Öi acoperi cu cenu╚Ö─â ╚Öi lav─â or─â╚Öelele Pompeji, Herculanum ╚Öi Stabiae, l├«ng─â Neapole. ├Än zilele noastre, cele ma─ş celebre ├«s erup╚Ťiunile vulcanulu─ş Krakatoa (1883), care distruse o parte din insula cu acela╚Ö─ş nume, ├«n Oceania, ╚Öi a vulcanulu─ş Pel├ęe (din Martinica), cade a ucis 35.000 de oamen─ş (1902). S├«nt ╚Öi vulcan─ş care arunc─â ap─â clocotit─â (geyser─ş), noro─ş, puc─şoas─â, aer cald ╚Öi gazur─ş inflamabile.
VULCAN NOROIOS s. (GEOL.) p├«cl─â, pufn─â, sal╚Ť─â.
Vulcan = Vulcanus.
vulcani noroio╚Öi (pl.), (engl.= mud volcano) produse ale emana╚Ťiilor de gaze, ├«n general din z─âc─âminte de petrol sub presiune, care travers├ónd rocile pelitice le ├«mbib─â cu ap─â de z─âc─âm├ónt. Prin rev─ârsarea noroiului la supr. solului sunt generate forme conice asem─ân─âtoare celor vulcanice, ├«n centrul c─ârora se afl─â ÔÇ×craterulÔÇŁ; ├«n─âl╚Ťimea conului variaz─â ├«ntre 1 ╚Öi 8 m, iar diametrul ÔÇ×crateruluiÔÇŁ are c├ó╚Ťiva cm sau dm. V.n. nu sunt lega╚Ťi de o activitate vulcanic─â propriuzis─â, de╚Öi pot fi uneori ├«nt├ólni╚Ťi ├«n reg. vulcanice active (ex.: Rotorrua din Noua Zeeland─â). V.n. se ├«nt├ólnesc ├«n reg. cu z─âc─âminte de petrol degradate, aflate aproape de supr. ├Än Rom├ónia, v.n. se cunosc ├«n zona Berca-Arb─âna╚Öi (Valea Buz─âului) ╚Öi la H─â╚Öag (jud. Sibiu). Sin. gloduri, ochiuri, p├ócle, bolboroase, zal╚Ťe. (V.M.)
Vulcan, zeu al focului teluric și veche divinitate italică în mitologia romană, identificat în mitologia greacă cu Hefaistos.

Vulcan dex online | sinonim

Vulcan definitie

Intrare: vulcan
volcan substantiv masculin
vulcan substantiv masculin
Intrare: Vulcan
Vulcan