Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru Virtutea

V├éRT├ÜTE, v├órtu╚Ťi, s. f. (├Änv.) 1. Putere, t─ârie, vigoare. ÔŚŐ Expr. Om ├«n v├órtute = om ├«n putere. A fi tare de v├órtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. B─ârb─â╚Ťie, curaj, vrednicie (r─âzboinic─â). 3. Proprietate, ├«nsu╚Öire, calitate. ÔÇô Lat. virtus, -utis.
VIRT├ÜTE, virtu╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öire dominant─â a caracterului, care ├«l face mai bun pe individul uman, din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de activitate; integritate moral─â. ÔÖŽ ├Änclina╚Ťie spre un anumit fel de fapte morale; calitate moral─â. 2. (├Än loc. prep.) ├Än virtutea... = pe baza, ├«n puterea, ca urmare a... ÔÇô Din lat. virtus, -utis (cu unele sensuri dup─â fr. vertu).
V├éRT├ÜTE, v├órtu╚Ťi, s. f. (├Änv. ╚Öi arh.) 1. Putere, t─ârie, vigoare. ÔŚŐ Expr. Om ├«n v├órtute = om ├«n putere. A fi tare de v├órtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. B─ârb─â╚Ťie, curaj, vrednicie (r─âzboinic─â). 3. Proprietate, ├«nsu╚Öire, calitate. ÔÇô Lat. virtus, -utis.
VIRT├ÜTE, virtu╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öire moral─â pozitiv─â a omului; ├«nsu╚Öire de caracter care urm─âre╚Öte ├«n mod constant idealul etic, binele; integritate moral─â. ÔÖŽ ├Änclina╚Ťie statornic─â special─â c─âtre un anumit fel de ├«ndeletniciri sau ac╚Ťiuni frumoase. 2. (├Än loc. prep.) ├Än virtutea... = pe baza, ├«n puterea, ca urmare a... ÔÇô Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri dup─â fr. vertu).
VIRTÚTE1 s. f. v. vîrtute.
VIRT├ÜTE2, virtu╚Ťi, s. f. 1. For╚Ťa moral─â de a urm─âri ├«n mod constant idealul etic; integritate moral─â. C├«╚Ötigul ce-n picioare c─âlc├«nd virtute, lege, Trufa╚Ö ├«nainteaz─â spre tronul s─âu de rege. MACEDONSKI, O. I 45. Au de patrie, virtute nu vorbe╚Öte liberalul, De ai crede c─â via╚Ťa-i e curat─â ca cristalul? EMINESCU, O. I 150. ÔÖŽ Castitate. [Ea] uit─â virtutea, leap─âd─â cinstea, ca s─â se arunce ├«n bra╚Ťele voastre. NEGRUZZI, S. I 48. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire, calitate moral─â. Multe bunuri are omul, Dar virtutea cea mai mare E s─â nu se ╚Ťie m├«ndru Cu virtu╚Ťile ce are. CO╚śBUC, P. I 75. 2. (├Än loc. prep.) ├Än virtutea... = pe baza, ├«n puterea, ca urmare a... ├Än virtutea principiului evolu╚Ťiunii... materia a suferit ├«n decursul secolelor numeroase preschimb─âri.. MARINESCU, P. A. 37. Legi ╚Öi principii, ├«n virtutea c─ârora critica poate s─â pronun╚Ťe verdicte estetice. GHEREA, ST. CR. 35. Ridic├«nd... ╚Ť─âranilor dreptul ce aveau ├«n virtutea tutulor urbarielor... aceast─â lege n-a f─âcut dec├«t a continua s─â favorizeze ap─âsarea claca╚Ťilor de c─âtre proprietari. KOG─éLNICEANU, S. A. 158.
V├ÄRT├ÜTE, virtu╚Ťi, s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant; ╚Öi ├«n forma virtute) 1. Putere, t─ârie, vigoare. ├Än zadar s─âri ╚Öi se smuci iapa cu v├«rtute, c─âci voinicul nostru se ╚Ťinu zdrav─ân. POPESCU, B. I 39. Acum p├«rdalnicele de b─âtr├«ne╚Ťe mi-au secat toat─â v├«rtutea. ISPIRESCU, L. 12. Tat─â-meu a fost om tare, Cu v├«rtute foarte mare. TEODORESCU, P. P. 116. ÔŚŐ Expr. Om ├«n v├«rtute = om ├«n putere. A fi tare de v├«rtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. Era odat─â o bab─â care avea trei feciori... tari de v├«rtute, dar slabi de minte. CREANG─é, P. 3. 2. B─ârb─â╚Ťie, curaj, vrednicie (r─âzboinic─â). P─âdurile ╚Öi ima╚Öurile ╚Öi f├«na╚Ťurile, cu v├«rtute c├«╚Ötigate ├«n r─âzboaiele vechi, se vor ├«ntoarce dup─â dreptate neamurilor. SADOVEANU, O. VII 63. V├«rtutea infanteriei noastre la escaladarea Br─âilei egal─â pe acea a cavaleriei la surprinderea taberei de la Jili╚Öte. HASDEU, I. V. 103. 3. Proprietate, ├«nsu╚Öire, calitate. P─âm├«ntul ├«ntreg e ├«ncins cu coarde ╚Öi cu re╚Ťele de fier care, prin v├«rtu╚Ťile de cur├«nd aflate ale aburului ╚Öi ale tr─âsnetului, poart─â pretutindeni ╚Ötiri. ODOBESCU, S. III 320.- Variant─â: virt├║te s. f.
v├órt├║te (vigoare, curaj) (├«nv.) s. f., g.-d. art. v├órt├║╚Ťii; pl. v├órt├║╚Ťi
virt├║te (calitate moral─â) s. f., g.-d. art. virt├║╚Ťii; pl. virt├║╚Ťi
v├órt├║te (vigoare, curaj) s. f., g.-d. art. v├órt├║╚Ťii; pl. v├órt├║╚Ťi
virt├║te (integritate moral─â) s. f., g.-d. art. virt├║╚Ťii; pl. virt├║╚Ťi
V├éRT├ÜTE s. v. dinamism, energie, for╚Ť─â, impetuozitate, putere, robuste╚Ťe, t─ârie, vigoare, vitalitate, vlag─â.
VIRTÚTE s. v. însușire.
Virtute Ôëá cusur, defect, meteahn─â, viciu
VIRT├ÜTE s.f. 1. Calitate, for╚Ť─â moral─â de a urm─âri consecvent un ideal etc.; perfec╚Ťiune moral─â. ÔÖŽ Castitate, cur─â╚Ťenie. ÔÖŽ ├Änclina╚Ťie special─â c─âtre un anumit fel de ├«ndeletniciri sau ac╚Ťiuni frumoase. 2. ├Än virtutea... = pe baza, ca urmare a... [< lat. virtus, cf. fr. vertu, it. virt├╣].
VIRT├ÜTE s. f. 1. calitate, for╚Ť─â moral─â de a urm─âri consecvent un ideal etic etc.; integritate moral─â. ÔŚŐ castitate, cur─â╚Ťenie. 2. ├«n virtutea... = pe baza, ca urmare a... (< lat. virtus, dup─â fr. virtu)
v├«rt├║te s. f. ÔÇô Vigoare, for╚Ť─â. ÔÇô Mr. virtute. Lat. virt┼źtem (Pu╚Öcariu 1862; REW 9371), cf. v. it. vert├╣, logid., v. port. virtude, prov. vertut, fr. vertu, sp. virtud. ÔÇô Der. v├«rtos (mr. v├«rtos, v─ârtos), adj. (puternic, robust, viguros; solid, rezistent; adv., mult, puternic), din lat. virt┼ş┼Źsus (Cipariu, Elem., 6; Densusianu, Hlr., 195; Iordan, Dift., 197; cf. Pu╚Öcariu 1862, care crede c─â acest cuv├«nt lat. nu a existat); v├«rto╚Öie (var. v├«rto╚Öenie, v├«rto╚Öime), s. f. (vigoare, robuste╚Ťe); v├«rtucios, adj. (robust, puternic). Toate aceste cuvinte, cu excep╚Ťia lui v├«rtos, s├«nt ├«nv. Este dubletul lui virtute, s. f., neol.; cu der. din fr.; virtual, adj.; virtuos, adj. (plin de virtute; virtuos, se spune despre muzicienii care-╚Öi st─âp├«nesc foarte bine instrumentele); sensul al doilea este tradus din it. virtuoso; virtuozitate, s. f.
V├éRT├ÜTE ~╚Ťi f. ├«nv. For╚Ť─â fizic─â a unei fiin╚Ťe cu o s─ân─âtate perfect─â ╚Öi ├«n plin─â dezvoltare; putere de via╚Ť─â; vitalitate; vigoare. /<lat. virtus, ~utis
VIRT├ÜTE ~╚Ťi f. 1) For╚Ť─â moral─â prin care omul tinde c─âtre bine ╚Öi frumos; perfec╚Ťiune moral─â. 2) Fidelitate sentimental─â sau/╚Öi conjugal─â (a unei femei); castitate. 3) mai ales la pl. Pornire statornic─â spre a ├«nf─âptui anumite acte morale (printr-un efort volitiv). ÔŚŐ Cele patru ~╚Ťi curajul, juste╚Ťea, pruden╚Ťa ╚Öi temperan╚Ťa. 4): ├Än ~tea... ├«n baza...; ca urmare a...; conform... [G.-D. virtu╚Ťii] /<lat. virtus, ~utis
vârtute f. tărie fizică. [Lat. VIRTUTEM, vigoare].
virtute f. 1. dispozi╚Ťiune statornic─â a sufletului care caut─â a face binele ╚Öi a evita r─âul; 2. iubirea binelui, a onestului; 3. eficacitate, proprietate particular─â: virtutea unei plante, a unui remediu; ├«n virtutea, ├«n puterea: ├«n virtutea unei sentin╚Ťe; 4. persoan─â virtuoas─â: a recompensa virtutea; 5. Virtutea militar─â, decora╚Ťiune rom├óneasc─â, instituit─â ├«n 1872 ╚Öi dat─â militarilor pentru fapte de curaj ├«n r─âsboiu.
*virt├║te f. (lat. virtus, -├║tis. V. v├«rtute). Caracteru omulu─ş f─âr─â p─âcat ╚Öi f─âr─â vi╚Ťi─ş: a nu fura, a nu ucide ╚Öi a da ajutor celor ce a┼ş nevo─şe e o mare virtute. Castitate (a une─ş feme─ş). Proprietate, eficacitate: virtu╚Ťile plantelor. ├Än virtutea..., ├«n urma, pe baza, pin for╚Ťa...: ├«n virtutea legi─ş. Virtutea militar─â (cu ├«n╚Ť. latin de ÔÇ×vitejieÔÇŁ), o decora╚Ťiune militar─â rom├óneasc─â ├«nfiin╚Ťat─â ├«n 1872 ca s─â se r─âspl─âteasc─â vitejiile ost─â╚Öe╚Öt─ş (De la 1916 se d─â numa─ş solda╚Ťilor, ─şar ofi╚Ťerilor li se d─â Miha─ş Viteazu. Virtutea aeronautic─â, decora╚Ťiune ├«nfiin╚Ťat─â de regele Carol II p. a-─ş r─âspl─âti pe aviator─ş.
v├«rt├║te f. (lat. v─şrtus, virt├║tis, virtute, vitejie; pv. vertut, fr. vertu. La It., Cat., Sp., Pg. e neol.). Vech─ş. Rar az─ş. T─ârie, putere, vigoare, for╚Ť─â fizic─â: cete├í ma─ş cu v├«rtute rug─âc─şunile (╚śez. 30, 199).
VIRTUTE s. calitate, ├«nsu╚Öire, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de pre╚Ť.)
vîrtute s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.
Virtutea = Virtus.
IN MEDIO STAT VIRTUS (lat.) virtutea se afl─â la mijloc ÔÇô Sentin╚Ť─â a scolasticii medievale, av├óndu-╚Öi originea ├«n doctrina etic─â a lui Aristotel.
LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dac─â ambi╚Ťia este ├«n sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtu╚Ťi ÔÇô Quintilian, ÔÇ×De institutione oratoriaÔÇŁ, 1, 2, 22.
MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slav─â ╚Ťie, copile, pentru noua ta fapt─â de vitejie, a╚Öa se ajunge la stele ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, IX, 641. Cuvinte de ├«mb─ârb─âtare pe care Apolo le adreseaz─â lui Ascanius, ├«n r─âzboiul troienilor cu latinii. P. ext. ├Ändemn la o ac╚Ťiune hot─âr├óte, ie╚Öit─â din comun.
VIRTUS POST NUMMOS (lat.) virtutea dup─â bani ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, I, 1, 54. Satirizare a corup╚Ťiei moravurilor.
VIRTUTE NON ASTUTIA (lat.) prin virtute, nu prin viclenie ÔÇô Deviz─â a lupt─âtorilor cinsti╚Ťi ╚Öi, ├«n genere, a celor ce vor s─â reu╚Öeasc─â numai prin merite.

Virtutea dex online | sinonim

Virtutea definitie

Intrare: Virtutea
Virtutea
Intrare: virtute
virtute substantiv feminin
Intrare: vârtute
vârtute substantiv feminin
virtute substantiv feminin