VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie (1). Și din ea [a ieșit] o viișoară înflorită, mlădioară. ALECSANDRI, P. P. 21.

viișoáră (vi-i-) s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre

viișoáră s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre

Viișoara f. sat în jud. Olt, unde se dete o bătălie între Moise Vodă și Vlad Vodă: 1737 loc.