Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru V─âratic

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
V─éR├üTIC, -─é, v─âratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De var─â, specific verii. ÔÖŽ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvolt─â, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la p─â╚Öunat. 2. (Reg.) Tax─â pentru p─â╚Öunatul vitelor pe locul cuiva ├«n timpul verii; v─ârat (2). [Var.: v─âr├ítec, -─â adj., s. n.] ÔÇô Var─â + suf. -atic.
VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
V─éR├üTIC, -─é, v─âratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De var─â, specific verii. ÔÖŽ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvolt─â, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la p─â╚Öunat. 2. (Reg.) Tax─â pentru p─â╚Öunatul vitelor pe locul cuiva ├«n timpul verii; v─ârat(2). [Var.: v─âr├ítec, -─â adj., s. n.] ÔÇô Var─â + suf. -atic.
VĂRÁTEC, -Ă adj. v. văratic2.
V─éR├üTIC1 s. n. 1. ╚śedere a animalelor, ├«n timpul verii, ├«ntr-un loc prielnic; locul ales pentru aceasta. Era vremea ├«ntoarcerii la v─âratic. SADOVEANU, A. L. 134. (Cu pronun╚Ťare regional─â) ├Än Ta╚Öaul... intr─â la varatic, ├«n ap─â sc─âzut─â, chefalii. SADOVEANU, O. L. 8. 2. Tax─â care se pl─âtea alt─âdat─â pentru p─â╚Öunatul, vitelor ├«n timpul verii.
V─éR├üTIC2, -─é, v─âratici, -e, adj. De var─â; de var─â timpurie. Avionul a trebuit s─â mearg─â pe deasupra norilor, ├«ntr-o lumin─â de soare v─âratic. SAHIA, U.R.S.S. 219. ├Ämplu aerul v─âratic de mireasm─â ╚Öi r─âcoare A popoarelor de mu╚Öte s─ârb─âtori murmuitoare. EMINESCU, O. I 85. ÔÖŽ (Despre plante, fructe) Care se dezvolt─â, se coace vara; devreme, timpuriu. Era ├«ntr-o zi dis-de-diminea╚Ť─â spre sf├«r╚Öitul lui august... c├«nd merele v─âratice cad de pe ramuri. GALACTION, O. I 321. Numai la d├«nsul ╚Öi ├«nc─â la vro dou─â locuri din sat era c├«te un cire╚Ö v─âratic, care se cocea-p─âlea de duminica mare. CREANG─é, O. A. 56. ÔÇô Variant─â: v─âr├ítec, -─â (DRAGOMIR, P. 53, EMINESCU, N. 47) adj.
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
vărátic s. n., pl. vărátice
vărátic adj. m., pl. vărátici; f. sg. vărátică, pl. vărátice
VĂRÁTIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ul oilor.)
VĂRÁTIC adj. v. timpuriu.
V─âratic Ôëá iernatic
VĂRATIC2 ~uri n. 1) Loc unde pasc vitele în timpul verii. 2) înv. Impozit pentru păscutul vitelor. /vară + suf. ~atic
V─éR├üTIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de var─â; caracteristic verii. Soare ~. 2) (despre fructe, legume) Care se coace devreme. Mere ~ce. P─âtl─âgele ~ce. /var─â + suf. ~atic
v─âratic a. de var─â: umplu aerul v─âratic de mireasm─â ╚Öi ninsoare EM. ÔĽĹ n. locul unde vitele pasc vara ╚Öi plata pentru p─â╚Öunatul lor.
V─âratic n. m├ón─âstire de maici ├«n jud. Neam╚Ťu, zidit─â ├«n 1593 sub Ieremia Movil─â. Pozi╚Ťiune ├«nc├ónt─âtoare.
v─âr├ític (est) ╚Öi -ec (vest), -─â adj. (d. var─â 1). De var─â: strugur─ş v─âratic─ş. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata p─â╚Öunatulu─ş ├«n acest loc.
*VĂRATIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ oilor.)
V─éRATIC adj. precoce, timpuriu, (rar) precopt, (reg.) oarz─ân, orzatic, orzesc, prim─âriu, scorumnic, (Transilv. ╚Öi Ban.) p├«rgav, p├«rgavi╚Ť. (Mere ~.)
v─âr├ítec, (v─âratic), adj. s. ÔÇô 1. (adj.) De var─â, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. ÔÖŽ (top.) V─âratec, mla╚Ötin─â situat─â ├«n Mun╚Ťii L─âpu╚Öului, la 1.300 m alt., ├«n apropierea Vf. V─âratec (Timur, 2007: 33); V─âratec, vf. (1.357 m) ├«n Mun╚Ťii L─âpu╚Öului. ÔÇô Cf. v─âratic (< var─â + suf. -atic) (Scriban, DEX, MDA).
v─âr├ítec, (v─âratic), adj. s. ÔÇô 1. (adj.) De var─â, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. V─âratec, v├órf (1358 m.) ├«n M-╚Ťii L─âpu╚Öului. ÔÇô Din var─â + -tec.
V─âratec, m-re ├«n com. Agapia, jud. Neam╚Ť, construit─â ├«n 1808, complex monastic caracteristic pentru sec. 19. Muzeul m-rii posed─â o important─â colec╚Ťie de icoane ╚Öi broderii.

V─âratic dex online | sinonim

V─âratic definitie

Intrare: v─âratic (adj.)
v─âratec adjectiv
v─âratic 1 adj. adjectiv
Intrare: V─âratic
V─âratic
Intrare: v─âratic (s.n.)
v─âratic 3 pl. -uri substantiv neutru
v─âratic 2 pl. -e substantiv neutru