Văcărești pl. 1. mânăstire lângă București, zidită de Nic. Mavrocordat (1720) azi închisoare pentru făcătorii-de-rele; 2. ape minerale pe calea ce duce la mănăstirea cu acelaș nume.
văcărí, vb. tranz. – (înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco 1990: 251). – Et. nec.
Văcărești, m-re în București, construită în 1716-1722 de către Nicolae Mavrocordat, cel mai vast ansamblu monastic din București și cea mai importantă realizare a arhitecturii românești din sec. 18. În 1761 aici s-a mutat Academia domnească de la Sf. Sava. În 1848 a devenit parțial închisoare după revoluție, iar între 1863 și 1973 a avut exclusiv această destinație. Dezafectată în același an, m-rea a început să fie restaurată, lucrările oprindu-se în 1977, după care locașul a fost părăsit și apoi demolat în 1986 de către regimul comunist pănâ la ultima piatră de fundație.