Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

V─éRS├üT1 s. n. 1. Faptul de a (se) v─ârsa. 2. (Med.; pop.; ╚Öi ├«n sintagma v─ârsat mare) Variol─â. ÔŚŐ V─ârsat negru = form─â grav─â de variol─â, ├«n care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase ╚Öi pline cu s├ónge, ap─âr├ónd ca ni╚Öte pete negre. V─ârsat de v├ónt = (Pop.) varicel─â. ÔÇô V. v─ârsa.
V├éNT, v├ónturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontal─â a unei mase de aer provocat─â de diferen╚Ťa de presiune existent─â ├«ntre dou─â regiuni ale atmosferei. ÔŚŐ V├ónt r─âu = ├«nt├ómplare nenorocit─â care love╚Öte pe cineva. ÔŚŐ Loc. adv. Ca v├óntul = foarte repede. ÔŚŐ Expr. Ce v├ónt te aduce? se spune cuiva care a venit pe nea╚Öteptate. A se a╚Öterne v├óntului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de v├ónt = a se duce foarte repede. Bate v├óntul, se spune c├ónd un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) v├óntul ├«n buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte s─ârac. A arunca banii ├«n v├ónt = a cheltui f─âr─â socoteal─â. Din (sau de la) cele patru v├ónturi = din toate p─âr╚Ťile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate v├óntul = a-╚Öi da seama de o situa╚Ťie, ├«nainte ca lucrurile s─â se precizeze cu claritate. A-l bate v├óntul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de sl─âbit. (Rar) A se duce pe v├ónturi = a se risipi, a se pr─âp─âdi. 2. Aer, v─âzduh. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än v├ónt = a) ├«n gol; b) ├«n sus; c) fig. f─âr─â folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificial─â (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (├Än expr.) A face v├ónt = a) a ├«mpinge, a arunca, a azv├órli; p. ext. a da afar─â (dintr-o slujb─â); b) (fam.) a sc─âpa de cineva. A-╚Öi face (sau, rar, a-╚Öi da) v├ónt = a-╚Öi lua av├ónt, a porni cu vitez─â, cu av├ónt. A lua v├ónt = (despre cai) a porni, cu vitez─â mare (sc─âp├ónd de sub controlul conduc─âtorului). 5. (Astron.; ├«n sintagma) V├ónt solar = flux de protoni ╚Öi neutroni emi╚Öi continuu de Soare. ÔÇô Lat. ventus.
V─éRS├üT1 s. n. 1. Faptul de a (se) v─ârsa. 2. (Med.; pop.) Variol─â. ÔŚŐ V─ârsat negru = form─â grav─â de variol─â, ├«n care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase ╚Öi pline cu s├ónge, ap─âr├ónd ca ni╚Öte pete negre. V─ârsat de v├ónt = varicel─â. (Pop.) V─ârsat mare = scarlatin─â. (Pop.) V─ârsat mic = pojar. ÔÇô V. v─ârsa.
V├éNT, v├ónturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontal─â a unei mase de aer provocat─â de diferen╚Ťa de presiune existent─â ├«ntre dou─â regiuni ale atmosferei. ÔŚŐ V├ónt r─âu = ├«nt├ómplare nenorocit─â care love╚Öte pe cineva. ÔŚŐ Loc. adv. Ca v├óntul = foarte repede. ÔŚŐ Expr. Ce v├ónt te aduce? se spune cuiva care a venit pe nea╚Öteptate. A se a╚Öterne v├óntului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de v├ónt = a se duce foarte repede. Bate v├óntul, se spune c├ónd un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) v├óntul ├«n buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte s─ârac. A arunca banii ├«n v├ónt = a cheltui f─âr─â socoteal─â. Din (sau de la) cele patru v├ónturi = din toate p─âr╚Ťile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate v├óntul = a-╚Öi da seama de o situa╚Ťie, ├«nainte ca lucrurile s─â se precizeze cu claritate. A-l bate v├óntul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de sl─âbit. (Rar) A se duce pe v├ónturi = a se risipi, a se pr─âp─âdi. 2. Aer, v─âzduh. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än v├ónt = a) ├«n gol; b) ├«n sus; c) fig. f─âr─â folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificial─â (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (├Än expr.) A face v├ónt = a) a ├«mpinge, a arunca, a azv├órli; p. ext. a da afar─â (dintr-o slujb─â); b) (fam.) a sc─âpa de cineva. A-╚Öi face (sau, rar, a-╚Öi da) v├ónt = a-╚Öi lua av├ónt, a porni cu vitez─â, cu av├ónt. A lua v├ónt = (despre cai) a porni, cu vitez─â mare (sc─âp├ónd de sub controlul conduc─âtorului). 5. (Astron.; ├«n sintagma) V├ónt solar = flux de protoni ╚Öi neutroni emi╚Öi continuu de Soare. ÔÇô Lat. ventus.
VĂRSÁT1 s. n. Faptul de a (se) vărsa; vărsare (4), revărsat. Din vărsatul zorilor, Din cîntatul cocoșilor. MARIAN, INS. 71. Cînd fu vărsatul de zori, Stanca-mi vărsa la sudori. MAT. FOLK. 115.
V─éRS├üT2 s. n. Variol─â. Era de-o talie de mijloc, avea o figur─â spiritual─â ╚Öi pl─âcut─â, dar stricat─â ├«n june╚Ťea lui de v─ârsat. B─éLCESCU, O. I 93. La cea fa╚Ť─â smedi╚Öoar─â, Cu cosi╚Ťa g─âlbioar─â ╚śi cu semne de v─ârsat. MAT. FOLK. 80. ÔŚŐ Expr. Stricat (ciupit sau cu semne) de v─ârsat = cu pielea (obrazului) acoperit─â de cicatrice (l─âsate de variol─â). ÔŚŐ Compuse: v─ârsat-de-v├«nt = varicel─â; v─ârsat-negru = form─â grea de variol─â, ├«n care be╚Öicu╚Ťele ie╚Öite pe corp s├«nt foarte numeroase ╚Öi pline cu s├«nge, ap─âr├«nd ca ni╚Öte pete negre; (popular) v─ârsat-mare = scarlatin─â; v─ârsat-mic = pojar.
V├ÄNT, v├«nturi, s. n. 1. Deplasare a unei mase de aer, provocat─â de diferen╚Ťa de presiune din atmosfer─â. Frumoas─â e╚Öti, p─âdurea mea, C├«ndumbra-i ├«nc─â rar─â ╚śt printre crengi adie-abia Un v├«nt de prim─âvar─â. TOP├ÄRCEANU, B. 8. Codrii-alene c├«nt─â-n drumul V├«ntului de-amurg. CO╚śBUC, P. I 315. V├«ntul tremur─â-n perdele Ast─âzi ca ╚Öi alte d─â╚Ťi, Numai tu de dup─â ele Vecinie nu te mai ar─â╚Ťi! EMINESCU, O. I 113. ÔŚŐ (├Än compara╚Ťii, mai ales ├«n basme, pentru a ar─âta repeziciunea mersului, a mi╚Öc─ârii) Se apropia ca v├«ntul de iute. ISPIRESCU, L. 6. Cum s─â te duc, ca v├«ntul ori ca g├«ndul? CREANG─é, P. 197. ÔŚŐ Fig. Unde l-au minat v├«nturile ├«ntimpl─ârii? SADOVEANU, O. I 419. V├«nt turbat v. turbat (3). V├«nt r─âu (sau, rar, v├«nturi rele) = (├«n supersti╚Ťii) v├«nt care ia oamenilor min╚Ťile, ├«i schilode╚Öte sau ├«i ologe╚Öte; (cu sens atenuat) ├«nt├«mplare nenorocit─â care love╚Öte pe cineva. Mai t├«rziu, c├«nd m-am f─âcut mare, v├«nturi rele se ab─âtur─â peste sufletul meu. DUN─éREANU, CH. 59. Un v├«nt r─âu pesemne a dat peste d├«nsa, s─ârmana! CREANG─é, O. A. 137. ÔŚŐ Expr. A se da ├«n v├«nt dup─â... v. d a3 (III 4). Ce (sau care) v├«nt te aduce? = ce ├«nt├«mplare te-a f─âcut s─â vii aici? Care v├«nt la noi te-aduce? EFTIMIU, ├Ä. 102. DaÔÇÖ ce v├«nt te-a adus ╚Öi cum ai putut r─âzbate prin aceste locuri? CREANG─é, P. 90. DaÔÇÖ ce v├«nt te-o adus pe la noi, soro drag─â? ALECSANDRI, T. 408. A se a╚Öterne v├«ntului = a alerga foarte repede. Fug caii du╚Öi de spaim─â ╚Öi v├«ntuiui s-a╚Ötern. EMINESCU, O. I 98. Vorb─â-n v├«nt = vorb─â f─âr─â temei, f─âr─â rost. Am zis ╚Öi eu, ia a╚Öa, o vorb─â ├«n v├«nt. CREANG─é, P. 133. A se duce (sau a se aduce) pe aripi de v├«nt = a se duce (sau a fi adus) de v├«nt, p. ext. foarte repede. Furtuna c├«nd pe aripi de v├«nturi se aduce, Ce-i pas─â unei frunze de frunza ce se duce? MACEDONSKI, O. I 48. M-am dus Pe aripi de v├«nt, Pe sus de p─âm├«nt. TEODORESCU, P. P. 374. Bate v├«ntul, se spune c├«nd un loc, de obicei populat, este pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) v├«ntul ├«n buzunar = a nu avea nici un ban, a fi foarte s─ârac. Din (sau de la) cele patru v├«nturi = de pretutindeni. Lemnele ╚Öi piatra s-au str├«ns din cele patru v├«nturi ╚Öi satul a ├«nceput s─â creasc─â. BOGZA, C. O. 240. Scuipa c─âlug─ârul de parc─â desc├«nta de deochi tuturor stihiilor de la cele patru v├«nturi. HOGA╚ś, M. N. 118. A arunca banii ├«n v├«nt = a cheltui f─âr─â socoteal─â. A vedea dincotro bate v├«ntul = a-╚Öi da seama de o situa╚Ťie, ├«nainte ca lucrurile s─â se precizeze cu claritate. (Rar) A se duce pe v├«nturi = a se risipi (ca scrumul); a se pr─âp─âdi. [Ale turcilor] oase-n Dun─âre c─âdea, Scrum pe v├«nturi se ducea. TEODORESCU, P. P. 549. 2. Aer, v─âzduh. Harapnicul se ml─âdia ├«n v├«nt ca un ╚Öarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. ÔÖŽ Loc. adv. ├Än v├«nt = a) ├«n gol. [Calul] odat─â se ridica mai sus dec├«t zmeul, ╚Öi el da ├«n v├«nt. ISPIRESCU, L. 27; b) fig. f─âr─â folos, zadarnic. Ei numai doar dureaz─â-n v├«nt De╚Öerte idealuri.EMINESCU, O. I 177; c) ├«n sus. Din ╚Öan╚Ť... se repede un c─â╚Ťel murdar, cu coada ├«n v├«nt. REBREANU, I. 11; d) ├«n dezordine. Cu pletele ├«n v├«nt. 3. (├Än expr.) A face (sau a face cuiva) v├«nt = a) a pune ├«n mi╚Öcare aerul, a produce un curent de aer (de obicei pentru a face cuiva r─âcoare). Au ├«nceput s─â-i fac─â v├«nt cu ni╚Öte ap─âr─âtori de pene ml─âdioase. CARAGIALE, O. III 73. S-a dus... Din papuci tat pleosc─âind, Din rochie v├«nt f─âc├«nd. TEODORESCU, P. P, 153; b) a ├«mpinge c├«t colo, izbindu-l cu putere; p. ex t. a face pe cineva s─â plece repede, a da afar─â, a expedia. Le f─âcu la am├«ndoi v├«nt pe u╚Ö─â. SADOVEANU, O. I 50. I-a f─âcut v├«nt scaunului cu piciorul, p├«n─â ├«n perete. C. PETRESCU, ├Ä. II 230. D─â ne ducem la prefect, ne trimite la potropop, de mergem la potropop, ne face ╚Öi el v├«nt la mitropolie. ST─éNOIU, C. I. 18. A-╚Öi face (mai rar a-╚Öi da) v├«nt = a-╚Öi lua av├«nt (pentru a porni cu vitez─â). ├Ä╚Öi f─âcu v├«nt ╚Öi cu un pas uria╚Ö, ca pentru d├«nsul, se repezi spre lad─â. HOGA╚ś, M. N. 149. Unul din l─âutari ├«l lu─â ├«n c├«rc─â ╚Öi, c├«nd ├«╚Öi f─âcu v├«nt, se arunc─â drept ├«n slava cerului. ISPIRESCU, L. 110. Ramul t├«n─âr v├«nt s─â-╚Öi deie ╚śi de bra╚Ťe-n sus s-o ieie. EMINESCU, O. I 122. (Despre animale de trac╚Ťiune, mai ales despre cai) A lua v├«nt = a porni razna (sc─âp├«nd de sub controlul conduc─âtorului). Mo╚Öule, ia seama de ╚Ťine bine telegarii ceia, s─â nu ieie v├«nt. CREANG─é, A. 127.
!r├│za-vß║ąnturilor (reprezentare grafic─â) s. f. art., g.-d. art. r├│zei-vß║ąnturilor
vărsát s. n.
v─ârs├ít-de-vß║ąnt (pop.) s. n.
v├ónt s. n., pl. vß║ąnturi
róza-vânturilor s. f.
vărsát s. n.
vânt s. n., pl. vânturi
BR├éUL-V├éNTULUI s. v. piedicu╚Ť─â.
BR├éU╚śORUL-V├éNTULUI s. v. piedicu╚Ť─â.
MAN╚ś─é DE V├éNT s. m├ónec─â de v├ónt.
MÂNECĂ DE VÂNT s. v. manșă de vânt.
VĂRSÁT s. 1. vărsare. (~ul unui lichid în lighean.) 2. (MED.) variolă, (rar) verolă mică, (pop.) bubat, bubă. 3. v. vărsat de vânt v. varicelă. 4. vărsat negru = bubat negru.
VĂRSÁT s. v. scarlatină.
V─éRSAT M├ŹC s. v. pojar, rujeol─â.
V├éNT s. (FIZIOL.) gaz, p├ór╚Ť, (pop.) b─â╚Öin─â, f├ós├óial─â, (prin Bucov. ╚Öi Maram.) t├órt├óit─â, (fam.) pam.
VÂNTUL NÉGRU s. v. austru.
v├«nt (-turi), s. n. ÔÇô 1. Deplasare pe orizontal─â a unei mase de aer. ÔÇô 2. Aer. ÔÇô 3. Arunc─âtur─â, efort sau impuls pentru a arunca. ÔÇô 4. ├Ämpingere, ghiont. ÔÇô Mr. vimtu, megl. vint, istr. vintu. Lat. ventus (Pu╚Öcariu 1897; REW 9212), cf. vegl. viant, it., port. vento, prov., fr., cat. vent, sp. viento. ÔÇô Der. v├«nt─âraie, s. f. (v├«nt mare, vijelie); v├«ntos, adj. (cu v├«nt); v├«ntoas─â, s. f. (v├«nt mare, vijelie; stafie, iele), ├«n Mold. ╚Öi Trans.; v├«ntoaic─â, s. f. (vijelie); v├«ntui, vb. (a ├«nnebuni, a z─âp─âci; a ╚Öuiera), ├«n Mold. datorat credin╚Ťei despre puterea malefic─â a anumitor v├«nturi, cf. v├«ntoas─â; v├«nturel, s. m. (gaie, Falco tinnunculus); v├«nturos, adj. (cu v├«nt, furtunos); v├«ntura, vb. (a alege boabele de gr├«u; a supune la v├«nt, a ventila; a ├«mpr─â╚Ötia, a risipi, a ciurui, a scutura; a examina; a cutreiera, a umbla de colo colo), mr. vintur(are), der. intern. sau din lat. vent─şl─üre (Diez, Gramm., I, 619), vulg. vent┼şl─üre (Tiktin; Pascu, I, 185; Candrea; Graur, Rom., L, 508); v├«ntur─â-lume (var. v├«ntur─â-╚Ťar─â), s. m. (aventurier, vagabond); v├«ntur─âtor, adj. (aventurier, pribeag); v├«ntur─âtoare (var. Trans. v├«ntura╚Öc─â), s. f. (ma╚Öin─â de treierat); sv├«nturat(ic), s. m. (aventurier; am─âr├«t, nenorocit), la care sensul al doilea, folosit de scriitorii romantici, traduce it. sventurato (dup─â Densusianu, Hlr., 167 ╚Öi Pu╚Öcariu 1946, de la un lat. *exvent┼şl─üre); sv├«nta, vb. (a aerisi, a usca la v├«nt; a mu╚Ötrului, a bate), mr. azvimtur(are), megl. izvintar(ari), der. intern sau, poate, de la un lat. *exvent─üre (Pu╚Öcariu 1945), cf. calabr. sbentare; av├«nta, vb. (a m├«nui, a ├«nv├«rti amenin╚Ť─âtor; a repezi, a da impuls; a lansa, a zv├«rli; refl., a se arunca, a se ridica, a se exalta); av├«nt, s. n. (impuls; ├«nsufle╚Ťire, elan), deverbal. ÔÇô Din rom. provine ngr. ¤â╬▓╬┐¤ů╬Ż¤ä╬┐╬Ż¤ü╬»╬¤ë (Murnu 40; Ramondo, Arch. glott. it., XXXII, 82).
V─éRS├üT2 n. pop. Boal─â epidemic─â de natur─â virotic─â caracterizat─â prin erup╚Ťii de vezicule (sau pete ro╚Öii) pe suprafa╚Ťa pielii, care, usc├óndu-se, las─â cicatrice; variol─â. ÔŚŐ ~ negru variol─â hemoragic─â. ~ de v├ónt boal─â contagioas─â care se manifest─â prin febr─â ╚Öi erup╚Ťie vezicular─â; varicel─â. ~ mare boal─â contagioas─â (frecvent─â la copii) care se manifest─â prin febr─â ╚Öi erup╚Ťie ro╚Öie pe tot corpul, urmat─â de cojirea pielii; scarlatin─â. ~ mic boal─â contagioas─â la copii, care se manifest─â prin apari╚Ťia unor pete ro╚Öii pe piele; rujeol─â; pojar; cori. /v. a (se) v─ârsa
V├éNT ~uri n. 1) Mi╚Öcare natural─â a maselor de aer, provocat─â de diferen╚Ťa de temperatur─â ╚Öi presiune atmosferic─â dintre dou─â regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miaz─âzi. ÔŚŐ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorb─â-n ~ vorb─â f─âr─â rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul ├«n buzunare (sau prin pung─â) a nu avea nici o para chioar─â; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii ├«n ~ a cheltui bani f─âr─â rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se ├«mpr─â╚Ötia; a se pierde; a disp─ârea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situa╚Ťii, f─âr─â a ╚Ťine seama de principii. A se da ├«n ~ dup─â cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-╚Öi face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificial─â (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a ├«mbr├ónci, a da afar─â pe cineva; c) a accelera o ac╚Ťiune. A-╚Öi lua ~ a o porni cu vitez─â. 2) ├Änveli╚Ö gazos care ├«nconjoar─â P─âm├óntul; atmosfer─â; aer. ÔŚŐ ├Än ~ a) ├«n gol; b) ├«n zadar, f─âr─â nici un rost; c) ├«n sus. /<lat. ventus
v─ârsat n. 1. vomitare: doftorie de v─ârsat; 2. numele popular al variolei: erup╚Ťiune de bubuli╚Ťe.
v├ónt n. 1. mi╚Öcare mai mult sau mai pu╚Ťin repede a aerului: v├ónt u╚Öor, tare; de v├ónt, boal─â b─âbeasc─â, analog─â cu de d├ónsele, ╚Öi cauzat─â de un v├ónt r─âu; instrumente de v├ónt, ├«n cari sunetul se produce prin aerul introdus, ca flautul, cornul, etc.; 2. aer agitat prin un mijloc particular: a face v├ónt cu o ap─âr─âtoare; a face v├ónt, a da drumul, a o lua la fug─â; 3. fug─â impetuoas─â: ╚Ťine telegarii s─â nu iea v├ónt CR.; 4. aer ├«n genere: cine seam─ân─â v├ónt, culege furtun─â Isp.; a vorbi ├«n v├ónt, ├«n de╚Öert; 5. fig. suflare: de al patimilor v├ónt GR. AL.-v├óntul cel s─âlbatic al durerii EM.; 6. v├ónt turbat, uragan ╚Öi ├«n special eterul sau regiunea cea mai ├«nalt─â a atmosferei unde (crede poporul) p─âs─ârile turbeaz─â sau ame╚Ťesc rec─âz├ónd pe p─âm├ónt. [Lat. VENTUS].
v─ârs├ít n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a v─ârsa: medicament de v─ârsat (vomitiv). Variol─â, adic─â boal─â ale c─âre─ş bube ÔÇ×se vars─â, se revars─âÔÇŁ pe pelea omulu─ş.
v├«nt n., pl. ur─ş (lat. v─Ľntus, it. pg. vento, pv. fr. cat. vent, sp. viento). Mi╚Öcare a aerulu─ş cauzat─â de diferen╚Ťa de temperatur─â ├«ntrÔÇÖo regiune oare-care: v├«ntu adie, bate (or─ş sufl─â) turbat. Fig. Zbuc─şum: v├«ntu patimilor. A face v├«nt, a sufla cu fo─şu sa┼ş a agita evantaliu ca s─â te r─âcore╚Öt─ş. Fig. A ├«mpinge ca s─â ajung─â ma─ş departe: a face v├«nt (╚Öi: a face for╚Ť─â) unor copi─ş care se da┼ş ├«n leag─ân. A ├«mpinge, a ├«mbr├«nci: ─ş-a f─âcut un v├«nt de-a ajuns afar─â. A ajuta s─â se ├«nal╚Ťe r─âpede ├«n rang: partidu ─ş-a f─âcut v├«nt. A-╚Ö─ş lua v├«nt, a se porni pe o fug─â dezordonat─â, cum fac cai─ş c├«nd se sperie. Fig. A se aprinde, a se porni ├«ntrÔÇÖo ac╚Ťiune. A te da ├«n v├«nt dup─â cineva, dup─â ceva, a-╚Ť─ş pl─âcea foarte. Nu ╚Ötia nic─ş v├«ntu, nic─ş p─âm├«ntu, nu ╚Ötia nimen─ş, era absolut secret. V├«ntu cel turbat, V. turbat. ├Än v├«nt, ├«n z─âdar, f─âr─â folos: a munci, a vorbi ├«n v├«nt. Prov. Cine seam─ân─â v├«nt, culege furtun─â, cine st├«rne╚Öte un lucru, trebu─şe s─â se a╚Ötepte la urm─âr─ş. ÔÇô Austru e v├«ntu de vest ├«n Oltenia. (V. gorneag) ╚ÖiÔÇÖn vestu Muntenii─ş ╚Öi de sud ├«n estu Muntenii─ş. B─âlt─âre╚Ťu e cel de sud ├«n Munt. ╚Öi de est ├«n R. S. Bra╚Öoveanu e cel de nord ├«n Mu╚Öcel. Criv─â╚Ťu e cel de est ├«n Munt. ╚Öi de est or─ş nord-est ├«n R. S. ╚ÖiÔÇÖn Mold. Ha╚Ťeganu e cel de nord ├«n Mehedin╚Ť─ş. Munteanu e cel de nord ├«n Munt. ╚Öi de vest ├«n R. S. V. furtun─â, uragan, vifor, vij─âlie, viscol.
brîul-vîntului s. v. PIEDICUȚĂ.
brîușorul-vîntului s. v. PIEDICUȚĂ.
VĂRSAT s. 1. vărsare. (~ unui lichid în lighean.) 2. (MED.) variolă, (rar) verolă mică, (pop.) bubat, bubă. 3. (MED.) vărsat de vînt = varicelă.
v─ârsat s. v. SCARLATIN─é.
v─ârsat mic s. v. POJAR. RUJEOL─é.
V├ÄNT s. (FIZIOL.) gaz, p├«r╚Ť, (pop.) b─â╚Öin─â, f├«s├«ial─â, (prin Bucov. ╚Öi Maram.) t├«rt├«it─â, (fam.) pam.
vîntul negru s. v. AUSTRU.
V├ÄNT. Subst. V├«nt, v├«ntule╚Ť (dim.), v├«ntu╚Öor (rar), v├«nticel, v├«nti╚Öor; boare, adiere, aburire (fig.), abureal─â (fig.), oloreal─â (reg.), olorit (reg.), briz─â, reveneal─â, r─âcoreal─â, r─âcoare; suflare, curent; rafal─â, r─âbufneal─â, r─âbufnire; v├«rtej, volbur─â. Furtun─â, tornad─â, uragan, taifun, ciclon, tempest─â (livr.), tempestate (├«nv.); v├«ntoas─â, v├«ntoaie (pop.), v├«nt─âraie; vifor (pop.), viforeal─â (pop.), vifor├«re (pop.), viforni╚Ť─â (pop.), viscol, viscoleal─â, viscolire, viscolitur─â (pop.), vijelie, v├«jg─âraie (reg.). V├«nt local; v├«nt regulat. Acvilon; alizee; armatan; austru; b─âlt─âre╚Ť; bora; contraalizeu; co╚Öav─â; criv─â╚Ť; foen; mistral; muson; pasat; simun; siroco; traist─â-goal─â (reg.); zapat (reg.).; zefir. Adj. V├«ntos, v├«nturos (├«nv.), de v├«nt, cu v├«nt; furtunos, tempestuos (livr.), viforos (pop.), viforatic (pop.), ├«nviforat (pop.), viscolos; b─âtut de v├«nt, b├«ntuit de furtun─â; viscolit. Eolian. Vb. A bate v├«ntul, a sufla v├«ntul, a v├«ntui; a adia, a aburi (fig.), a olori (reg.), a vifor├« (pop.), a ├«nvifora (pop.); a se st├«rni v├«ntul, a se dezl─ân╚Ťui furtuna. A vui, a mugi, a urla, a v├«j├«i. V. dezastru, fenomene atmosferice, zgomot.
M├éNEC─é DE V├éNT dispozitiv pentru indicarea direc╚Ťiei ╚Öi a intensit─â╚Ťii v├óntului, format dintr-un sac de p├ónz─â tronconic, montat pe un cadru metalic care se poate roti ├«n jurul unui ax vertical. M├óneca de v├ónt se instaleaz─â pe aeroporturi la un loc vizibil ╚Öi c├ót mai ├«nalt. Este indispensabil─â ├«n probele de precizia ateriz─ârii.
ma╚Öin─â de v├ónt (it. colifona; fr. ├ęoliphone; germ. Windmaschine), pseudoinstrument alc─âtuit dintr-un cilindru mare de lemn care, prin rotirea cu ajutorul unui m├óner, freac─â o bucat─â de m─âtase sau tafta, ├«ntins─â pe un stativ de lemn. Se ob╚Ťin sunete asem─ân─âtoare rafalelor de v├ónt, cu ├«n─âl╚Ťimi ╚Öi intensit─â╚Ťi variabile. M. a fost utilizat─â de R. Strauss ├«n Don Quichotte de M. Ravel ├«n Daphnis ╚Öi Chloe, de R. Vaughan Williams ├«n Simfonia Antarctica.
v─ârs├ít, s.n. ÔÇô 1. Vaccin ├«mpotriva v─ârsatului de v├ónt (ALRRM, 1969: 146). 2. (med.) Varicel─â; boal─â infantil─â (ALRRM, 1969: 155). ÔÇô Din v─ârsa (< lat. versare) + suf. -at (DEX, MDA).
v─ârs├ít, s.n. ÔÇô 1. Vaccin ├«mpotriva v─ârsatului de v├ónt (ALR 1969: 146). 2. (med.) Varicel─â; boal─â infantil─â (ALR 1969: 155). ÔÇô Din v─ârsa (< lat. versare) + -at.
AURA POPULARIS (lat.) v├óntul popularit─â╚Ťii, trece la mul╚Ťime ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, VI, 816; Hora╚Ťiu, ÔÇ×OdeÔÇŁ, III, 2, 20. Popularitate ieftin─â.
INSULELE DE SUB V├éNT 1. Leeward Island sau Islas de Sotavento, lan╚Ť de insule ├«n partea de E a M─ârii Caraibilor, ├«n N Antilelor Mici, dispuse sub forma unui arc de cerc, ├«ntre insulele Virgine ├«n NV ╚Öi ins. Dominica (inclusiv) ├«n SSE. Numite astfel de spanioli datorit─â pozi╚Ťiei lor la ad─âpostul v├ónturilor predominante dinspre NE. Ins. pr.: Anguila, Antigua, Barbuda, Saint, Kitts, Nevis, Saint Christopher, Montserrat, Basse-Terre, Marie Galante, Dominica ╚Ö.a. 2. Leeward Islands sau ├Äles sous le Vent, grup de insule vulcanice ╚Öi coraligene ├«n partea de S a Oc. Pacific, ├«n V Insulelor Societ─â╚Ťii. Cuprinde ins. Bora-Bora, Huahin├ę, Maupiti, Ra├»atea, Tahaa; 474 km2. 3. Lan╚Ť de insuli╚Ťe vulcanice ╚Öi coraligene, de st├ónci ╚Öi bancuri de nisip, nelocuite, situat ├«n partea central─â a Oc. Pacific, la 2.011 km VNV de ins. Hawaii (de care apar╚Ťin din 1959). Ins. pr.: Nihoa, Necker, Gardner, Pinnacles, Laysan, Lisianski, Pearl, Hermes, Kure (sau ins. Ocean).
INSULELE V├éNTULUI 1. Windward Island, lan╚Ť de insule ├«n E M─ârii Caraibilor, ├«n partea central-sudic─â a Antilelor Mici, ├«ntre Ins. Martinica (inclusiv) la N ╚Öi ins. Grenada (inclusiv) la S. Numite astfel datorit─â pozi╚Ťiei lor ├«n b─âtaie v├ónturilor predominante dinspre NE. Ins. pr.: Martinica (Martinique), Saint Lucia, Saint Vincet, Barbados, Bequia, Carriacon, Grenada ╚Ö.a. 2. ├Äles du Vent, grup de insule vulcanice ╚Öi coraligene ├«n Oc. Pacific, ├«n partea de E a Insulelor Societ─â╚Ťii, cuprinz├ónd ins. Tahiti, Moorea, Mehetia, Tetiaroa, ╚Öi arh. Tubuai; 1.210 km2.
PE╚śTERA V├éNTULUI, cea mai lung─â pe╚Öter─â din Rom├ónia (34.000 m, totalul galeriilor), situat─â pe versantul de N al masivului P─âdurea Craiului (M-╚Ťii Apuseni), pe stg. Cri╚Öului Repede, la 300 m alt., ├«n arealul com. ╚śuncuiu╚Ö, jud. Bihor. Explorat─â prima oar─â ├«n 1957. Dezvoltat─â pe calcare triasice, pe╚Ötera este constituit─â dintr-un sector inferior, parcurs de un r├óu subteran, ╚Öi unul superior (fosil), cu martori de eroziune (terase, sedimente etc.). Morfologic se relev─â prin niveluri de eroziune cu meandre suprapuse ╚Öi o mare varietate de forme concre╚Ťionare. Faun─â cavernicol─â s─ârac─â, reprezentat─â de viermi de ap─â (Mylanchulus cavensis, Stenonchulus troglodytes) ╚Öi coleoptere (Phalenon mocz├íryi). Greu accesibil─â. Monument al naturii.
QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hr─âne╚Öte cu v├ónt ÔÇô ├Än rom├óne╚Öte: cine seam─ân─â minciun─â culege v├ónt.
a aștepta să vadă dincotro bate vântul expr. a fi prudent, a sta în expectativă
a fute buha / vântul expr. (obs.) a lenevi, a trândăvi.
a paște bobocii / muștele / vântul expr. a pierde vremea fără rost.
a scuipa contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de orientare.
a se da după cum bate vântul expr. (peior.) a fi oportunist.
a se duce ca vântul și ca gândul expr. a călători foarte rapid.
a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.
a ╚Öti dincotro bate v├óntul expr. a intui corect elementele care pot influen╚Ťa evolu╚Ťia unui eveniment.
a trage b─â╚Öini / v├ónturi expr. (vulg.) a elimina gaze intestinale / p├ór╚Ťuri.
a vedea dincotro bate v├óntul expr. a intui evolu╚Ťia evenimentelor.
a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani.
dup─â cum bate v├óntul expr. ├«n func╚Ťie de context / de conjunctur─â.

Vânturile dex online | sinonim

Vânturile definitie

Intrare: vânt
vânt substantiv neutru
Intrare: roza-vânturilor
roza-vânturilor substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: v─ârsat (s.n.)
v─ârsat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
vărsat-de-vânt (numai) singular substantiv neutru
Intrare: brâul-vântului
brâul-vântului substantiv neutru articulat
Intrare: brâușorul-vântului
brâușorul-vântului substantiv neutru articulat