14 definiții pentru Urbea
ÚRBE s. f. (
Fam.) Oraș. – Din
lat. urbs, -is. ÚRBE s. f. (
Livr. și
fam.) Oraș. – Din
lat. urbs, -is. ÚRBE s. f. (Astăzi de obicei ironic) Oraș. Capturați de smîrcurile neînsemnatei urbi de la marginea țării, renunțaseră osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10. Directoarea școalei
nr. 1 de fete din acea urbe se plînge că... nu-i liberează lemnele necesare pentru încălzit. CARAGIALE, O. II 117. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur’ a ei spume... Jos la poarta urbei mîndre a ei sunete se frîng. EMINESCU, O. IV 118.
úrbe (
înv.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. úrbei
úrbe s. f., g.-d. art. úrbei ÚRBE s.f. (Liv.; fam.) Oraș. [< lat. urbs].
ÚRBE s. f. oraș. (< lat. urbs)
úrbe (-bi), s. f. – Oraș.
Lat. urbem (
sec. XIX).
Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. –
Der. urban,
adj., din
fr. urbain; urbanitate,
s. f., din
fr. urbanité; urbar(iu),
s. n. (cadastru),
înv., în
Trans. din
germ. Urbarium; urbarial,
adj. (de cadastru).
ÚRBE ~ f. 1) fam. Localitate de proporții mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural și politic; oraș. 2) Populație a unei astfel de localități. /<lat. urbs, ~is urbe f. oraș (ca termen administrativ): urbea Ploiești.
Urbea-Mare f. alt nume dat orașului Oradea-Mare.
*úrbe f. (lat. urbs, urbis, oraș, în special Roma). Rar. Oraș.
Urbea dex online | sinonim
Urbea definitie
Intrare: urbe
urbe substantiv feminin (numai) singular