Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru Urbea

├ÜRBE s. f. (Fam.) Ora╚Ö. ÔÇô Din lat. urbs, -is.
├ÜRBE s. f. (Livr. ╚Öi fam.) Ora╚Ö. ÔÇô Din lat. urbs, -is.
├ÜRBE s. f. (Ast─âzi de obicei ironic) Ora╚Ö. Captura╚Ťi de sm├«rcurile ne├«nsemnatei urbi de la marginea ╚Ť─ârii, renun╚Ťaser─â osteni╚Ťi s─â se mai m─âsoare cu asemenea privilegia╚Ťi ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10. Directoarea ╚Öcoalei nr. 1 de fete din acea urbe se pl├«nge c─â... nu-i libereaz─â lemnele necesare pentru ├«nc─âlzit. CARAGIALE, O. II 117. Marea lin cutremur├«ndu-╚Öi fa╚Ťa, scuturÔÇÖ a ei spume... Jos la poarta urbei m├«ndre a ei sunete se fr├«ng. EMINESCU, O. IV 118.
úrbe (înv., fam.) s. f., g.-d. art. úrbei
├║rbe s. f., g.-d. art. ├║rbei
ÚRBE s. v. oraș.
ÚRBE s.f. (Liv.; fam.) Oraș. [< lat. urbs].
ÚRBE s. f. oraș. (< lat. urbs)
├║rbe (-bi), s. f. ÔÇô Ora╚Ö. Lat. urbem (sec. XIX). ├Änv., are un sens pu╚Ťin ridicol, datorit─â folosirii lui de c─âtre Caragiale. ÔÇô Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanit├ę; urbar(iu), s. n. (cadastru), ├«nv., ├«n Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru).
├ÜRBE ~ f. 1) fam. Localitate de propor╚Ťii mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural ╚Öi politic; ora╚Ö. 2) Popula╚Ťie a unei astfel de localit─â╚Ťi. /<lat. urbs, ~is
urbe f. oraș (ca termen administrativ): urbea Ploiești.
Urbea-Mare f. alt nume dat orașului Oradea-Mare.
*úrbe f. (lat. urbs, urbis, oraș, în special Roma). Rar. Oraș.
urbe s. v. ORA╚ś.

Urbea dex online | sinonim

Urbea definitie

Intrare: urbe
urbe substantiv feminin (numai) singular
Intrare: Urbea
Urbea