Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru Ungureni

UNGURE├üN, -─é, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dat─â locuitorilor rom├óni originari din Transilvania (├«n special din M─ârginimea Sibiului), care, practic├ónd p─âstoritul transhumant, s-au stabilit ├«n Muntenia ╚Öi Oltenia, ├«ntemeind sate noi; (╚Öi la sg.) persoan─â apar╚Ťin├ónd acestei popula╚Ťii. 2. Adj. Care apar╚Ťine ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie dup─â care se execut─â. ÔÇô Ungur + suf. -ean.
UNGURE├üN, ungureni, s. m. 1. Denumire dat─â popula╚Ťiei (rom├óne╚Öti) din Transilvania, ├«n special celei din vecin─âtatea fostelor provincii istorice ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova. 2. Numele unui dans popular; melodie dup─â care se execut─â. ÔÇô Ungur + suf. -ean.
UNGURE├üN, ungureni, s. m. 1. Maghiar; p. ext. rom├«n din Ardeal, transilv─ânean. Generalul cel mai falnic al d├«rjilor ungureni, Hroiot, ros de-nver╚Öunarea ce avea pe moldoveni... NEGRUZZI, S. I 115. Ungurene, ungurene, Sam─ân─â gr├«ul devreme. ╚śEZ. I 71. Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciob─ânei, Unu-i moldovan, Unu-i ungurean ╚śi unu-i vr├«ncean. ALECSANDRI, P. P. 1. 2. (Mai ales ├«n forma articulat─â) Numele unei hore ╚Ť─âr─âne╚Öti. La rom├«nii din toate p─âr╚Ťile, de-ndat─â ce s-a s─âv├«r╚Öit masa de cununie, to╚Ťi nunta╚Öii se prind la joc, ce dureaz─â p├«n-aproape de c─âtre sear─â, cam cu urm─âtoarele jocuri:... ungureanul, ungureasca. SEVASTOS, N. 282.
!ungure├ín adj. m., s. m., pl. ungur├ęni; adj. f. ungure├ín─â, pl. ungur├ęne
ungure├ín s. m., pl. ungur├ęni
UNGUREÁN s. v. ardelean, transilvănean.
UNGURE├üN ~├ęni m. 1) pop. v. UNGUR. 2) ├«nv. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a Transilvaniei; din Transilvania. /ungur + suf. ~ean
ungurean m. 1. maghiar; 2. numele Rom├ónilor din Ardeal ╚Öi ├«n special al celor din ╚Ťara Cri╚Öului. ÔĽĹ se zice de o varietate de boi mari ╚Öi pl─âp├ónzii cu coarne lungi ╚Öi ├«ntinse ├«n l─âturi.
Ungureni pl. sat ├«n jud. Romana╚Ťi. B─ât─âlie ├«ntre Mateiu Basarab si Leon Vod─â (1631).
ungure├ín, -e├ínc─â s., pl. en─ş, ence. Ungur: multe capete-am sf─ârmat de T─âtar─ş ╚Öi de Liften─ş ╚Öi de falnic─ş Unguren─ş (Al.). Munt. S. m. Coco╚Öoa─şc─â.
2) unguren├ęsc v. tr. (d. Ungurean). Rar. Unguresc, prefac ├«n Ungur: Rom├ón ungurenit.
ungurean s. v. ARDELEAN. TRANSILV─éNEAN.
ungureancă s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.
ungure├ín, -─â, ungureni, -e, (unguran), s.m.f., adj. ÔÇô 1. Persoan─â originar─â din localitatea Ungureni. 2. (Locuitor) din Ungureni. ÔÖŽ (onom.) Ungurean, Unguran, Ungurian, Ungureanu, nume de familie (278 de persoane cu aceste nume, ├«n Maramure╚Ö, ├«n 2007). ÔÇô Din n. top. Ungur[falva] + suf. -ean.

Ungureni dex online | sinonim

Ungureni definitie

Intrare: ungurean (adj.)
ungurean 2 adj. adjectiv
Intrare: ungureni
ungureni
Intrare: Ungureni
Ungureni
Intrare: ungurean (s.m.)
ungurean 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin