REMÚ, remuuri, s. n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remúu s. n.] – Din fr. remous.

REMÚU s. n. v. remu.

REMÚ s. n. v. remuu.

REMÚU s. n. (Mar.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remú s. n.] – Din fr. remous.

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remúu s. n.

REMÚ s.n. v. remuu.

REMÚU s.n. Variație treptată a înălțimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ♦ Vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ◊ Remuuri de aer = zone instabile unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].

REMÚ s. n. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ◊ vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ♦ ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. (< fr. remous)

Remu m. fratele lui Romul.

REMU vârtej de aer provocat de o aeronavă.

REMÚU (REMÚ) (< fr.) s. n. Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă; poate fi produs sau accentuat de existența unor obstacole sau de circulația navelor. ◊ (METEOR.) R. de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți de aer ascendenți și descendenți.