OMÁR s.m. v. homar.

Omar m. Calif arab, cuceri Egiptul în sec. VII, incendiă biblioteca din Alexandria sub cuvânt că ea conține opere contrare religiunii muzulmane.

OMAR I (’Umar al-Farūk ibn al-Hattāb), al doilea calif arab (634-644). Succesor al lui Abu Bakr. Unul dintre discipolii profetului Mahomed. Învingător al persanilor la Kadisiya (637) și Nehavend (642), a cucerit Siria și Palestina (635-640), punând bazele politice și instituționale ale noului stat arab. A stabilit data Hegirei (16 iul. 622) ca început a calendarului musulman. Asasinat de un sclav în moscheea de la Medina.

OMAR KHAYYAM (Gheyās od-Dῑn Abū ol-Fath ’Omar ebn Ebrahῑm ol-Khayyāmῑ) (c. 1048-c. 1131), savant și poet persan. Catrene (rubalate) de o mare simplitate a expresiei, alternând motive elegiace și epicureice. Multe din poemele sale pesimiste, sceptice și blasfematorii nu au fost cunoscute pentru a se evita represiunea autorităților. În scrierile sale științifice și filozofice se dovedește un remarcabil discipol al lui Avicenna. Ca matematician, a elaborat un celebru tratat de algebră, în care a clasificat sistematic ecuațiile de gradul doi și trei. Astronom reputat, a fost, alături de alți învățați, unul dintre reformatorii calendarului persan (a stabilit la 15 mart. 1079 începutul noii ere) și autorul unor importante tabele astronomice.