Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

35 defini╚Ťii pentru Oglinzi

OGLINDÁ vb. I v. oglindi.
OGL├ŹND─é, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafa╚Ť─â neted─â ╚Öi lucioas─â de diferite forme, f─âcut din metal sau din sticl─â, acoperit pe o fa╚Ť─â cu un strat metalic ╚Öi av├ónd proprietatea de a reflecta razele de lumin─â ╚Öi de a forma astfel, pe partea lucioas─â, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determin─âri) Suprafa╚Ť─â neted─â ╚Öi lucioas─â (├«n special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â, reprezint─â, simbolizeaz─â ceva; icoan─â, imagine, tablou. 4. (├Än sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = por╚Ťiune de piele, neted─â ╚Öi lucioas─â, la femelele bovinelor ╚Öi ale altor animale, ├«n dreptul perineului ╚Öi al feselor, ├«n care sensul firelor de p─âr este ├«ndreptat de jos ├«n sus. 5. (Geol.; ├«n sintagmele) Oglind─â de falie (sau de fric╚Ťiune, de alunecare) = suprafa╚Ť─â lustruit─â ├«n roci, care ia na╚Ötere prin frecarea acestora sub ac╚Ťiunea mi╚Öc─ârilor tectonice. ÔÇô Din oglindi (derivat regresiv).
OGLIND├Ź, oglindesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafa╚Ť─â lucioas─â sau ├«ntr-o oglind─â. ÔÖŽ Refl. (Despre oameni) A se privi ├«n oglind─â; a se admira (privindu-se ├«n oglind─â). ÔÖŽ Refl. Fig. (Despre st─âri, fenomene, ac╚Ťiuni etc.) A ap─ârea ca un reflex al anumitor ├«mprejur─âri; a se r─âsfr├ónge. ÔÖŽ Tranz. A ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a reprezenta. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) oglind├í vb. I.] ÔÇô Din sl. oglendati.
OGLINDÁ vb. I v. oglindi.
OGL├ŹND─é, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafa╚Ť─â neted─â ╚Öi lucioas─â de diferite forme, f─âcut din metal sau din sticl─â, acoperit pe o fa╚Ť─â cu un strat metalic ╚Öi av├ónd proprietatea de a reflecta razele de lumin─â ╚Öi de a forma astfel, pe partea lucioas─â, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determin─âri) Suprafa╚Ť─â neted─â ╚Öi lucioas─â (├«n special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â, reprezint─â, simbolizeaz─â ceva; icoan─â, imagine, tablou. 4. (├Än sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = por╚Ťiune de piele, neted─â ╚Öi lucioas─â, la femelele bovinelor ╚Öi ale altor animale, ├«n dreptul perineului ╚Öi al feselor, ├«n care sensul firelor de p─âr este ├«ndreptat de jos ├«n sus. 5. (Geol.; ├«n sintagmele) Oglind─â de falie (sau de fric╚Ťiune, de alunecare) = suprafa╚Ť─â lustruit─â ├«n roci, care ia na╚Ötere prin frecarea acestora sub ac╚Ťiunea mi╚Öc─ârilor tectonice. ÔÇô Din oglindi (derivat regresiv).
OGLIND├Ź, oglindesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafa╚Ť─â lucioas─â sau ├«ntr-o oglind─â. ÔÖŽ Refl. (Despre oameni) A se privi ├«n oglind─â; a se admira (privindu-se ├«n oglind─â). ÔÖŽ Refl. Fig. (Despre st─âri, fenomene, ac╚Ťiuni etc.) A ap─ârea ca un reflex al anumitor ├«mprejur─âri; a se r─âsfr├ónge. ÔÖŽ Tranz. A ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a reprezenta. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) oglind├í vb. I.] ÔÇô Din sl. oglendati.
OGLINDÁ vb. I v. oglindi.
OGL├ŹND─é, oglinzi, s. f. 1. Obiect f─âcut de obicei din metal sau din sticl─â acoperit─â pe o fa╚Ť─â cu un strat metalic care reflect─â razele de lumin─â ╚Öi pe care se formeaz─â imaginea obiectelor. Prin sala cu p─âre╚Ťii de oglinzi Vezi ├«nmiit─â silueta-╚Ťi fin─â. D. BOTEZ, P. O. 99. C├«nd m─â uitam ├«n oglind─â, barb─â ╚Öi muste╚Ťe ca ├«n palm─â. CREANG─é, 86. Se vede c─â nu te-ai uitat de mult ├«n oglind─â. ALECSANDRI, T. I 198. ÔŚŐ (├Än metafore ╚Öi compara╚Ťii) Opera... [poetului] trebuie s─â fie o oglind─â a n─âzuin╚Ťelor poporului. BENIUC, P. 135. Plec─â s─â caute un vas cu ap─â, p─â╚Öind ├«n v├«rful bocancilor lustrui╚Ťi oglind─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 51. Harnic─â, din zorii zilei Nu stau m├«inile copilei F─âr─â lucru, tot s─â prind─â, Casa lor toat─â-i oglind─â. CO╚śBUC, P. I 95. Ochii s├«nt oglinda inimii = ochii reflect─â starea sufleteasc─â a omului). ÔŚŐ Oglind─â retrovizoare v. retrovizor. ÔÖŽ Imagine. Visul e ca o oglind─â a realit─â╚Ťii. 2. (Urmat de determin─âri) Orice suprafa╚Ť─â neted─â ╚Öi lucioas─â (├«n special a unei ape) care are proprietatea de a reflecta lumina. ├Än oglinda mare a r├«ului ├«ncepeau s─â tremure luminile stelelor de sus. SADOVEANU, O. VII 341. Sabina ap─âruse lunec├«nd pe oglinda de ghea╚Ť─â. C. PETRESCU, V. 371. Lumina lor se r─âsfr├«ngea tremur├«nd ├«n oglinda apei limpezi. BART, S. M. 26. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) oglinde (EMINESCU, O. IV 128).
OGLIND├Ź, oglindesc, vb. IV. Refl. 1. A se reflecta pe o suprafa╚Ť─â lucie sau ├«ntr-o oglind─â; (mai rar, despre persoane) a se privi ├«n oglind─â. Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curg─âtoare... ├«n care se oglinde╚Öte.. Cetatea Neam╚Ťului. CREANG─é, A. 117. St─â castelul singuratic, oglindindu-se ├«n lacuri. EMINESCU, O. I 152. Fa╚Ťa palid─â-╚Öi sp─âla, P─âr de aur piept─âna, ╚śi frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. ÔŚŐ Tranz. (Complementul indic─â elementul reflectat) R├«ul sclipea lin ├«ntr-o bidboan─â, ├«n care dintr-o dat─â ╚Öi-a oglindit globul luna ├«n sc─âdere. SADOVEANU, N. P. 25. ╚śi pentru ce-a╚Ö porni cu tine-n vale? S─â v─âd cum oglinde╚Öti tot alte flori Plecate peste z├«mbetele tale? CERNA, P. 95. 2. Fig. (Despre st─âri, fenomene, ac╚Ťiuni) A se r─âs- fr├«nge ├«n..., a fi ├«nf─â╚Ťi╚Öate de..., a se ar─âta prin..., a-╚Öi g─âsi ecoul, a se reflecta. ├«n folclor se oglinde╚Öte felul de via╚Ť─â ╚Öi munca omului, c├«teodat─â din cele mai vechi ├«nceputuri. BENIUC, P. 9. ├Änc─â de la ├«nceputul veacului al XIX-lea, atitudinea critic─â fa╚Ť─â de realitatea rus─â se oglinde╚Öte ├«n operele scriitorilor. SADOVEANU, E. 209. ÔÖŽ Tranz. A ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a prezenta. Arta oglinde╚Öte ├«ntr-un fel ori ├«n altul via╚Ťa unei epoci. GHEREA, ST. CR. II 118. [Eminescu] oglinde╚Öte at├«t de bine via╚Ťa proletar─â, ├«nc├«t poezia lui pare scris─â de un copil de geniu al acestei clase. IONESCU-RION, C. 88. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi popular) oglind├í, oglindez (ALECSANDRI, P. II 39) ╚Öi ogl├şnd (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 441), vb. I.
ogl├şnd─â (o-glin-) s. f., g.-d. art. ogl├şnzii; pl. ogl├şnzi
oglind├ş (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oglind├ęsc, imperf. 3 sg. oglinde├í; conj. prez. 3 s─â oglinde├ísc─â
ogl├şnd─â s. f. (sil. -glin-), g.-d. art. ogl├şnzii; pl. ogl├şnzi
oglind├ş vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. oglind├ęsc, imperf. 3 sg. oglinde├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. oglinde├ísc─â
OGL├ŹND─é s. (Transilv.) c─âut─âtoare, (├«nv.) miraz─â, (latinism ├«nv.) specul. (Se prive╚Öte ├«n ~.)
OGL├ŹND─é s. v. exemplu, imagine, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, model, pild─â, reprezentare, viziune.
OGLIND├Ź vb. 1. a se proiecta, a se r─âsfr├ónge, a se reflecta, (ast─âzi rar) a se prevedea, a se str─âvedea, (├«nv.) a se mira, (fig.) a se sc─âlda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. v. reflecta.
OGLIND├Ź vb. v. analiza, cerceta, examina, m─âsura, observa, scruta, studia, urm─âri.
oglind├ş (oglind├ęsc, oglind├şt), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A privi, a contempla. ÔÇô 2. A reflecta. ÔÇô 3. (Refl.) A se uita ├«ntr-o oglind─â sau ca ├«ntr-o oglind─â. Sl. ogl─Ödati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). ÔÇô Der. oglind─â, s. f. (obiect cu suprafa╚Ťa neted─â ╚Öi lucioas─â care reflect─â imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi).
OGL├ŹND─é oglinzi f. 1) Obiect const├ónd dintr-o bucat─â de sticl─â groas─â, de forme diferite, amalgamat─â pe dos, av├ónd proprietatea de a reflecta lumina ╚Öi de a forma astfel pe partea lucioas─â imaginea obiectelor. Oglind─â de buzunar. ÔŚŐ A face ceva oglind─â a face ceva s─â devin─â foarte curat. 2) Plan lucios ╚Öi neted, format, mai ales, de o ├«ntindere de ap─â lin─â, care reflect─â razele de lumin─â. Oglinda lacului. 3) fig. Ceea ce reflect─â cu fidelitate ceva; imagine fidel─â. Oglinda timpului. ÔŚŐ Ochii sunt oglinda sufletului ochii exprim─â starea sufleteasc─â ╚Öi calit─â╚Ťile spirituale ale cuiva. [G.-D. oglinzii] /v. a (se) oglindi
A OGLIND├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se oglindeasc─â. 2) (realitatea ├«n art─â) A reda prin mijloace artistice; a ├«nf─â╚Ťi╚Öa; a reprezenta; a reflecta. /<sl. oglendati
A SE OGLIND├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A-╚Öi proiecta imaginea ├«ntr-o oglind─â sau pe o suprafa╚Ť─â lucioas─â (ca o oglind─â). 2) (despre persoane) A se privi ├«n oglind─â. 3) (despre st─âri, ac╚Ťiuni etc.) A-╚Öi g─âsi expresie; a se reflecta; a se r─âsfr├ónge. /<sl. oglendati
oglind─â f. 1. sticl─â poleit─â ╚Öi cositorit─â de o parte, resfr├óng├ónd imaginile obiectelor; oglinda m─âgarului, sarea pisicii; 2. fig. tot ce reprezint─â un lucru: fa╚Ťa e oglinda sufletului. [Tras din oglind├Č].
oglind├Č v. 1. a se uita ├«ntrÔÇÖo oglind─â; 2. a r─âsfr├ónge lumina sau coloarea: a cerului lumine se prev─âd, se oglindeaz─â AL.; 3. a-╚Öi vedea imaginea; fig. sufletul se oglinde╚Öte ├«n ochi. [Slav. OGLENDATI, a privi ├«mprejur].
Oglinzi pl. sta╚Ťiune balnear─â ├«n apropiere de T├órgu-Neam╚Ť.
ogl├şnd─â f., pl. z─ş (d. oglindesc sa┼ş vsl. *oglenda). Geam acoperit pe o parte cu stani┼ş ╚Öi care reflecteaz─â perfect imaginea ob─şectelor: Colbert a favorizat ├«n Francia fabrica╚Ťiunea oglinzilor. Fig. Ce─şa ce reprezent─â un lucru ╚Öi ni-l pune parÔÇÖc─â supt och─ş: fa╚Ťa e oglinda sufletulu─ş. Adv. A str─âluci oglind─â, a fi curat oglind─â = ca oglinda. ÔÇô ├Än antichitate oglinzile se f─âcea┼ş dintrÔÇÖo plac─â de argint (or─ş ╚Öi alt metal) lustruit─â. ÔÇô Dim. -njoar─â (vest) ╚Öi -ng─şoar─â (est). P. pl., cp. cu grind─â, tind─â, colind─â.
oglind├ęsc v. tr. (vsl. glendati, glend─şeti, a te u─şta ├«n prejur; bg. gledam, m─â u─şt; ogled├ílo, oglind─â). Reflectez, r─âsfr├«ng: apa lin─â a laculu─ş oglindea copaci─ş. V. refl. M─â reflectez, m─â v─âd ├«n: lucrurile se oglindesc ├«n oglind─â, (fig.) ├«n acest t├«n─âr se oglinde╚Öte vitejia tat─âlu─ş s─â┼ş.
oglind─â s. v. EXEMPLU. IMAGINE. ├ÄNF─é╚ÜI╚śARE. MODEL. PILD─é. REPREZENTARE. VIZIUNE.
OGLINDĂ s. (Transilv.) căutătoare, (înv.) mirază, (latinism înv.) specul. (Se privește în ~.)
OGLINDI vb. 1. a se proiecta, a se r─âsfr├«nge, a se reflecta, (ast─âzi rar) a se prevedea, a se str─âvedea, (├«nv.) a se mira, (fig.) a se sc─âlda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. a ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a reflecta, a reprezenta. (Arta ~ realitatea.)
oglindi vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. M─éSURA. OBSERVA. SCRUTA. STUDIA. URM─éRI.
FENOMEN DE OGLINDĂ miraj caracteristic zborului pe mare, fiind pozitiv (când razele soarelui vin dinspre apus, apa este percepută mai aproape decât în realitate) și negativ (când razele soarelui vin dinspre răsărit, apa este percepută mai departe decât în realitate).
oglindă, răsturnare în ~ v. inversare.
OGLINDA LUMII, revistă săptămânală, ilustrată, de actualitate. Apărută la București între 1922 și 1934, cu texte traduse în lb. germană, franceză și uneori maghiară. Colaboratori: V. Eftimiu, D. Stănescu, Const. A.I. Ghika.
a da la oglinzi expr. (intl.) a lovi (pe cineva) peste ochi.
oglind─â, oglinzi s. f. ochi.

Oglinzi dex online | sinonim

Oglinzi definitie

Intrare: oglind─â
oglind─â 1 pl. -i substantiv feminin
  • silabisire: o-glin-d─â
oglind─â 2 pl. -e substantiv feminin
  • silabisire: o-glin-d─â
Intrare: oglindi
oglinda 1 oglind verb grupa I conjugarea I
oglindi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -glin-
Intrare: Oglinzi
Oglinzi