Niobe f. Mit. fiica lui Tantal si soția lui Amphion; mamă a 7 fii și a 7 fiice, ea insultă în trufia-i pe Latona, pe Apollon și pe Diana, cari îi săgetară pe toți copiii și dânsa încremeni de durere pe o stâncă a muntelui Sipylon; Niobe personifică durerea maternă.

Niobe, fiica lui Tantalus și soția lui Amphion, cu care a avut, spune legenda, șase fii și șase fiice. Mîndră de copiii ei, Niobe a avut îndrăzneala s-o sfideze pe Leto. Jignită, aceasta și-a rugat copiii s-o răzbune. Apollo și Artemis au plătit umilința adusă mamei lor ucigînd cu săgețile lor divine pe toți cei doisprezece copii ai Niobei. De desperare [!], nefericita mamă a vărsat șiroaie de lacrimi, pînă cînd, în cele din urmă, a fost preschimbată într-o stîncă.

NIOBE (în mitologia greacă) 1. Fiică a lui Foroneus, primul om. Prima muritoare iubită de Zeus. 2. Regină legendară a Frigiei, fiică a lui Tantal și soția lui Amfion. A insultat-o pe Leto, spunând că nu merită să fie cinstită o zeiță care are doar doi copii. Artemis și Apolo, drept pedeapsă pentru jignirea adusă mamei lor, Leto, au ucis cu săgețile pe toți cei 12 (după o altă tradiție, 12 din cei 14) copii ai ei. În cele din urmă, disperata mamă a fost transformată de Zeus într-o stâncă. N. a devenit personificarea mamei îndurerate.