MOSÓR, mosoare, s. n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. – Din tc. masura, sb. mosur.

MOSÓR, mosoare, s. n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreună cu firele înfășurate pe ea. – Din tc. masura, scr. mosur.

MOSÓR, mosoare, s. n. Piesă de lemn sau de metal, care are forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sîrmă etc.; p. ext. acest cilindru împreună cu firele înfășurate pe el. Cîteva duzini de mosoare în diferite culori, testele cu ace... și ceva șireturi. SAHIA, N. 92. Cum e fusul, și mosorul ( = cum e munca, așa și sporul). ◊ Fig. Anii treceau... Mosorul vremii se desfășura implacabil. EFTIMIU, N. 126.

mosór s. n., pl. mosoáre

mosór s. n., pl. mosoáre

MOSÓR s. v. bobină.

MOSÓR s. v. luetă, omușor, uvulă.

mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur < arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur.

MOSÓR ~oáre n. 1) Piesă, constând dintr-un cilindru de lemn sau de metal (deseori cu capetele în formă de discuri), pe care se înfășoară fire textile sau metalice. 2) Piesa și firul luate în ansamblu. /<turc. masura, sb. mosur

mosor n. mic cilindru de lemn pentru depănat: fuse și mosoare. [Turc. MOSUR].

mosór n., pl. oare (turc. [d. ar.] masura și mosur, pop. masra, sîrb. mosur, ngr. masúri). Bobină, macara, cilindru scurt de lemn orĭ de alt-ceva pe care se înfășoară ață.

MOSOR s. bobină, (Mold.) macara.

mosor s. v. LUETĂ. OMUȘOR. UVULĂ.

MOSOR automosor (v.).

MOSOR subst. 1. – olt., 1626 (Sd VI 467). 2. + suf. antroponimic -a: Mosora, ard., 1726 (Paș); – olt. (Gorj 113; 16 B IV 482). 3. Mosorea (Cat).