Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 defini╚Ťii pentru Kant

Kant (Imanuel) m. filozof german, n─âscut la Konigsberg, fundatorul criticismului filozofic prin operele sale: Critica ra╚Ťiunii pure, Critica ra╚Ťiunii practice ╚Öi Critica judec─â╚Ťii; kantismul sau doctrina filozofic─â a lui Kant, const─â ├«n studiul atentiv al omului, ├«n analiza facult─â╚Ťilor spiritului ╚Öi ├«n critica sever─â, a tuturor cuno╚Ötin╚Ťelor umane (1724-1804).
KANT, Immanuel (1724-1804), filozof german. Prof. univ. la K├Ânigsberg. ├Äntemeietor al criticismului. ├Än continuarea disputelor dintre ra╚Ťionali╚Öti (R. Descartes, G.W. Leibniz) ╚Öi empiri╚Öti (J. Locke, G. Berkeley ╚Öi D. Hume), filozofia transcendental─â a lui K. a ├«ntreprins o inovatoare cercetare a limitelor g├óndirii, ├«ncerc├ónd s─â determine condi╚Ťiile a priori ale cunoa╚Öterii (ra╚Ťiunea pur─â), ale moralei (ra╚Ťiunea practic─â) ╚Öi ale judec─â╚Ťii estetice ╚Öi teleologice. Dup─â K., cunoa╚Öterea ÔÇ×lucrului ├«n sineÔÇŁ este imposibil─â, doar fenomenele fiind accesibile: ini╚Ťial, senza╚Ťiile sunt ordonate de cele dou─â intui╚Ťii a priori, spa╚Ťiul ╚Öi timpul, apoi percep╚Ťiile sunt raportate la obiecte empirice de c─âtre func╚Ťiile sintetice ale intelectului, categoriile; pentru ca, prin ra╚Ťiune, lucrurile s─â fie idealizate. ├Än etic─â, K. supune ac╚Ťiunile unui criteriu suprem al datoriei, imperativul categoric: ÔÇ×ac╚Ťioneaz─â ├«ntotdeauna dup─â o maxim─â care ai vrea ├«n acela╚Öi timp s─â devin─â o lege universal─âÔÇŁ. ├Än estetic─â, K. instituie judecata de gust ca pe o universalitate neconceptualizat─â ╚Öi nedemonstrabil─â; legile ╚Ötiin╚Ťifice sunt posibile prin acceptarea judec─â╚Ťii teleologice, care se sprijin─â pe conceptul a priori al finalit─â╚Ťii naturii. Op. pr.: ÔÇ×Critica ra╚Ťiunii pureÔÇŁ, ÔÇ×Critica ra╚Ťiunii practiceÔÇŁ, ÔÇ×ProlegomeneÔÇŁ, ÔÇ×Logic─âÔÇŁ.

Kant dex online | sinonim

Kant definitie