17 definiții pentru Juste
JUST, -Ă, juști, -ste,
adj. (Adesea adverbial)
1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal.
2. Potrivit2, corespunzător. – Din
fr. juste. JUST, -Ă, juști, -ste,
adj. (Adesea adverbial)
1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♦ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♦ Fundat, legitim, legal.
2. Potrivit2, corespunzător. – Din
fr. juste. JUST, -Ă, juști, -ste,
adj. 1. Așa cum trebuie să fie; potrivit, corespunzător.
V. corect. Forța partidului constă în aceea că el înfăptuiește o politică justă, bazată pe învățătura marxist-leninistă, pe cunoașterea legilor economice obiective. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2690. ◊ (Adverbial) A procedat just.
2. Conform cu dreptatea, cu adevărul; drept, adevărat, întemeiat. Argumentări juste. ▭ Autorul ridică o serie de probleme... și face o serie de observații juste. L. ROM. 1953,
nr. 4, 82. ♦ (Despre persoane) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea; drept. Vă știu om just. SADOVEANU, B. 132.
just adj. m.,
pl. juști;
f. jústă,
pl. júste
just adj. m., pl. juști; f. sg. jústă, pl. júste JUST adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptățit. Just ≠ greșit, injust, nejust, nedrept, neadevărat JUST, -Ă adj.
1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează și judecă drept.
2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].
JUST, -Ă adj. 1. (și
adv.) drept, adevărat, echitabil. ◊ îndreptățit, întemeiat, legitim. ◊ (despre oameni) care procedează și judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)
just (jústă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil.
Fr. juste. –
Der. justețe,
s. f. (însușirea a ceea ce este just), format pe baza.
fr. justesse; justifica,
vb., din
lat. iustificare; justiție,
s. f., din
lat. iustitia (
sec. XIX); justificabil,
adj.; justificativ (
var. justificator),
adj., din
fr. JUST1 adv. 1) În concordanță cu adevărul; adevărat. 2) Pe bună dreptate. /<fr. juste, lat. justus JUST2 jústă (juști, júste) 1) Care este în concordanță cu realitatea și cu adevărul; adevărat; drept. 2) Care este întemeiat pe lege. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept; adevărat. /<fr. juste, lat. justus just a.
1. conform justiției, dreptului: sentință justă;
2. care judecă sau lucrează cu echitate: om just;
3. conform rațiunii sau bunului simț: observațiune justă ║ m. cel ce practică virtutea. ║ n. ceea ce e just: a discerne justul de injust.
* just, -ă adj. (lat. justus, d. jus, drept, dreptate). Drept, echitabil: Ludovic XIII al Franciiĭ fu supranumit cel Just. Conform justițiiĭ, dreptuluĭ: sentență justă. Conform rațiuniĭ, bunuluĭ simț: observațiune justă. Fundat, legitim: o justă mîndrie. Exact, conform justețiĭ: balanță justă. Care apreciază bine distanțele și formele: ochĭ just. S.n. Ceĭa ce e just, drept, justiție: noțiune de just (saŭ: de justiție) și de injust. Adv. În mod just.
JUST adj., adv. 1. adj. adevărat, corect, drept, exact. (O concluzie ~.) 2. adv. adevărat, drept. (A vorbit ~.) 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. bine, corect. (Ai procedat ~.) 6. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~; o scuză ~.) 7. adj. drept, îndreptățit, legitim. (O cerere ~.) JUSTE [ʒüst], familie de sculptori de origine florentină, stabiliți în Franța (1504). Mai importanți: 1. Antoine J. (1479-1519). A realizat basoreliefurile mausoleului lui Ludovic XII și statuile, în alabastru, ale celor 12 apostoli pentru capela cardinalului Amboise, din castelul Gaillon. 2. Juste de J. (1505-1559), fiul lui J. (1). Sculptor de curte al lui Francisc I, a participat la decorarea Marii Galerii a castelului din Fontainebleau și a executat statuile „Virtuțile” și ale „Apostolilor” din mausoleul lui Ludovic XII. Familia J. a contribuit la promovarea unui limbaj ornamental și a concepției monumentale a renașterii italiene. SAINT-JUST [sẽ ʒüst], Louis SAntoine Léon de (1767-1794), om politic francez. Iacobin, apropiat al lui Robespierre. Membru al Comitetului Salvării Publice (din mai 1793). S-a remarcat prin elocință și prin rigiditatea principiilor și moralei sale. Unul dintre organizatorii apărării naționale, contribuind la victoria armatei revoluționare împotriva intervenționiștilor străini; i-a înfrânt pe austrieci la Fleures. Arestat în urma loviturii contrarevoluționare de la 9 thermidor (27 iul.) și ghilotinat. Denumit „Arhanghelul Terorii”. Juste dex online | sinonim
Juste definitie