JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian.

JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.

JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian.

JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.

!joiána (dans) s. f. art., neart. joiánă, g.-d. art. joiénei

!Joiána (nume de vacă) s. propriu f., g.-d. Joiánei/Joiénei

joiána (dans) s. f. art.

Joiána (nume de vacă) s. pr. f., g.-d. art. Joiánei/Joiénei

joiană f. 1. numele unei hore muntenești; 2. varietate de viță de vie.

joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).

Joiána, s.f. – Nume dat vacilor care s-au născut într-o zi de joi. – Din joi (< lat. Jovis) + -iana.