hănésc, hăneáscă, hănéști, adj. (înv.) care ține de han, care se referă la stăpânirea hanului.

hănesc a. ce ține de Han: satele hănești BĂLC.

hănésc, -eáscă adj. (d. han). De han, al hanuluĭ tătăresc.

HĂNEȘTI, com. în jud. Botoșani, pe râul Bașeu; 2.358 loc. (1998). În satul Hănești biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1802), construită de M. Sturdza, precum și un conac (1880).

Hăn/escu, -ești, -țești v. Ioan VIII 1, 6.