GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.

GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Grec. – Grec + suf. -esc.

GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Al grecilor. Alfabetul grecesc. ♦ După moda sau în felul grecilor, ca la greci. După borșul polonez, veneau mîncări grecești. NEGRUZZI, S. I 151. ♦ Scris, exprimat în limba greacă. Patru păreți străini, afumați și îmbrăcați cu rogojini; teancuri de traftoloage grecești, latinești, bulgărești, franțuzești... CREANGĂ, A. 134. Într-un colț al casei, la pămînt, dormeau una peste alta vro cîteva sute de cărți vechi, multe din ele grecești. EMINESCU, N. 38.

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéști

GRECÉSC adj. v. grec.

GRECÉSC ~eáscă (~éști) v. GREC¹. /grec + suf. ~esc

grecesc a. relativ la Greci. ║ grecește adv. ca Grecii: a ședea grecește, a sta ca Orientalii pe vine sau pe genuchi; a sta grecește în inima cuiva, a-i cunoaște cugetele cele mai ascunse (ISP.).

1) grecésc, -eáscă adj. De Grec, al Grecilor: țara grecească, steagu grecesc. Cașcaval grecesc, cașcaval uscat, prezentin.

GRECESC adj. grec. (Civilizația ~.)

AD CALENDAS GRAECAS (SOLVERE) (lat.) (a plăti) la calendele grecești – Suetoniu „De vita XII Caesarum”, 87. Niciodată. Ironie la adresa rău-platnicilor, grecii neavând, ca romanii, calende (prima zi a lunii), când se achitau toate datoriile.

GRECEȘTI, com. în jud. Dolj; 2.030 loc. (1995). Biserică având dublu hram – Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Haralambie (1820), în satul G.; biserica de lemn Sf. Dimitrie (ante 1845), în satul Grădiștea.