Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru Greceanu

Greceanu (Radu) m. cronicar muntean din a doua jumătate a sec. XVII, continuă pe Căpitanul, descriind pe larg domniile lui Șerb. Cantacuzino și Brâncoveanu (1689-1700), și colaboră la traducerea Bibliei Șerban-Vodă din 1688. ║ (Șerban), fratele celui precedent și colaboratorul saă în traducerea de scrieri religioase.
GRECEANU, Olga (1890-1978, n. sat Nămăești, jud. Argeș), pictoriță română. Cunoscută în special prin ansamblurile sale monumentale. Picturi murale (fațada institutului de Istorie „N. Iorga”, fresca din aula Institutului de Arhitectură); mozaicul Bisericii Antim din București, în spiritul tradiției neobizantine. Scrieri („Compoziția murală și tehnica ei”).
GRECEANU 1. Radu G. (c. 1655-c. 1725), boier cărturar din Țara Românească. Cronicar, traducător și autor de versuri. Cronica sa relatează evenimentele de la începutul domniei lui Brâncoveanu (1688) până în preajma mazilirii acestuia (1714). A colaborat cu fratele său, Șerban, la traducerea în limba română și la editarea „Bibliei de la București” (1688) și a altor scrieri religioase. 2. Șerban G. (?-c. 1710), boier cărturar din Țara Românească. A editat, împreună cu G. (1), fratele său, numeroase scrieri de cult în limba greacă.

Greceanu dex online | sinonim

Greceanu definitie

Intrare: Greceanu
Greceanu