gălbenaș sm [At: ZILOT, CRON. 76 / V: ~bin~ / Pl: ~i / E: galben + -aș] (Pop) 1-2 (Șhp) Galben (25) (mic) Si: gălbenel (1-2), gălbior (4-5).

gălbinaș sm vz gălbenaș

GĂLBENÁȘ, gălbenași, s. m. (Pop.) Gălbior (2). – Galben + suf. -aș.

GĂLBENÁȘ, gălbenași, s. m. (Pop.) Gălbior (2). – Galben + suf. -aș.

GALBENÁȘ, gălbenași, s. m. (Popular) Diminutiv al lui galben². Dați-mi, măicuță, gălbenașul, Că mă bate rău unchiașul. TEODORESCU, P. P. 132.

GĂLBINÁȘ, gălbinași, s. m. Gălbior¹. (Cu pronunțare regională) Știa că baba are la gălbinași hăt multișori. SBIERA, P. 280.

GĂLBINÁȘ, gălbinași, s. m. Gălbior (2). – Din galben + suf. -aș.

gălbenáș (înv.) s. m., pl. gălbenáși

gălbenáș s. m., pl. gălbenáși

gălbenáș m. (d. galben, moneta). Vechĭ. Leŭaș, tăleraș, perceptor de birurĭ (Ĭorga, Negoț. 220).

GĂLBINAȘI, com. în jud. Buzău; 3.833 loc. (1995).