ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc.

ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan.

ȚOPÂRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopârlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc.

ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan.

ȚOPÎRLĂNÉSC, -EÁSCĂ, țopîrlănești, adj. De țopîrlan, grosolan. Glume țopîrlănești! – îl repezi nevastă-sa. V. ROM. mai 1954, 73.

ȚOPÎRLĂNÍ, țopîrlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopîrlan; a numi pe cineva țopîrlan. De aceea... m-ai și țopîrlănit dinaintea oamenilor și a boierilor. ALECSANDRI, T. 195.

țopârlănésc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănéști

țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă

țopârlănésc adj. m., f. țopârlăneáscă; pl. m. și f. țopârlănéști

țopârlăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țopârlăneáscă

ȚOPÂRLĂNÉSC adj. v. mitocănesc.

ȚOPÂRLĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru țopârlani; propriu țopârlanilor. /țopârlan + suf. ~esc

ȚOPÎRLĂNESC adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, țopesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (Purtare ~.)