ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize.

ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Piesă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize.

șpraiț (reg.) s. n., pl. șpráițuri

șpraiț s. n., pl. șpráițuri

ȘPRAIȚ s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.

ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss].

ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize)

ȘPRAIȚ ~uri n. Piesă de lemn folosită la sprijinirea temporară a malurilor unei săpături, a unei porțiuni dintr-o construcție etc. /<germ. Spreize

șpraiț s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.