ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Regional) Curios, ciudat; bizar.
Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? COȘBUC, P. II 130.
Orișicît de șoadă ni s-ar părea datina aceasta, totuși are ea desigur însemnătatea sa istorică. MARIAN, Î. 268. ♦ Nostim, hazliu.
Cu-acest gînd slab, dar foarte șod, Voios Achim în fugă pleacă. COȘBUC, P. II 245. ◊ (Adverbial)
Noi astăzi, venind pe cale, am pățit-o cam șod cu niște oameni de omenie. SEVASTOS, N. 327.
șod (-oádă), adj. – (
Trans., Banat) Curios, ciudat, excentric.
Mag. sod (Drăganu,
Dacor., IV, 158 și VI, 277; Gáldi,
Dict., 158). Este îndoielnică legătura cu
sl. šutŭ „fanfaron” (Cihac, II, 391). –
Der. șoadă, s. f. (
Trans., glumă);
șodenie (
var. șozenie),
s. f. (zeflemea, batjocură, bășcălie).