Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A șindrili.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șindruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șindruiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
șindruíre s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘINDRUÍ vb. v. șindrili.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
șindrui vb. v. ȘINDRILI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
șindruire dex online | sinonim
șindruire definitie
Intrare: șindrui
șindrui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: șindruire
șindruire substantiv feminin
