Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru însurătoare
ÎNSURĂTOÁRE, însurători, s. f. Căsătorie a unui bărbat; însurat1, însurăciune, însurare. – Însura + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNSURĂTOÁRE, însurători, s. f. Căsătorie a unui bărbat; însurat1, însurăciune, însurare. – Însura + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNSURĂTOÁRE, însurători, s. f. Căsătorie a unui bărbat. Începu să adune de pe la tîrguri lucruri pentru casă gîndindu-se la însurătoare. CAMILAR, N. I 21. Însurătoarea nu-i măr să-l muști și, de nu ți-ar plăcea, să-l zvîrli jos. SEVASTOS, N. 49. Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece, mergînd tot înainte cu burlăcia, și însurătoarea rămîne baltă. CREANGĂ, P. 142.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
însurătoáre s. f., g.-d. art. însurătórii; pl. însurătóri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
însurătoáre s. f., g.-d. art. însurătórii; pl. însurătóri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎNSURĂTOÁRE s. căsătorie, însurat, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎNSURĂTOÁRE ~óri f. Căsătorie a unui bărbat. /a însura + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX 2002
- permalink
însurătoare f. căsătorie (vorbind de un flăcău).
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
însurătoáre f., pl. orĭ. Căsătorie (a bărbatuluĭ).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ÎNSURĂTOARE s. căsătorie, însurat, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
însurătoare dex online | sinonim
însurătoare definitie
Intrare: însurătoare
însurătoare substantiv feminin
