ÎNSEMNĂTÓR, -OÁRE, însemnători, -oare, adj. (Înv.) Important, însemnat (2). – Însemna + suf. -ător.

ÎNSEMNĂTÓR, -OÁRE, însemnători, -oare, adj. (Înv.) Important, însemnat (2). – Însemna + suf. -ător.

ÎNSEMNĂTÓR, -OÁRE, însemnători, -oare, adj. (Învechit) Important, însemnat. De ar fi fost ceva mai constant muzelor... ar fi luat unul dintre cele mai însemnătoare locuri în literatura noastră. MACEDONSKI, O. IV 21. Mulți... sînt siliți a cheltui sume însemnătoare, ca să se ducă să găsească asemine ape la Mehadia. NEGRUZZI, S. I 192. O tabără de care mergea la tîrg cu oale, A unui neguțător; El însuși, cu-ngrijire, le conducea în cale, Sperînd de Moși s-adune folos însemnător. DONICI, F. 105.

însemnătór (înv.) adj. m., pl. însemnătóri; f. sg. și pl. însemnătoáre

însemnătór adj. m., pl. însemnătóri; f. sg. și pl. însemnătoáre

ÎNSEMNĂTÓR adj. v. important, înalt, însemnat.

însemnător adj. v. IMPORTANT. ÎNALT. ÎNSEMNAT.