Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru îmbucurător
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care face bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care aduce bucurie, care bucură. Știre îmbucurătoare. Rezultate îmbucurătoare.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Îmbucurător ≠ dezolant, întristător, mâhnitor, supărător
- sursa: Antonime 2002
- permalink
ÎMBUCURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător
- sursa: NODEX 2002
- permalink
îmbucurător a. care îmbucură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
îmbucurătór, -oáre adj. Care-țĭ produce bucurie.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
îmbucurător dex online | sinonim
îmbucurător definitie
Intrare: îmbucurător
îmbucurător adjectiv
