ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos.

ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos.

!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se

îmbățoșá vb., ind. prez. 1 sg. îmbățoșéz, 3 sg. și pl. îmbățoșeáză, 1 pl. îmbățoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbățoșéze; ger. îmbățoșând