Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru țurloi

ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec.
ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec.
ȚÎRLÓI s. n. v. țurloi.
ȚURLÓI, țurloaie, s. n. 1. (Învechit) Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea, din saca etc.). Din al treilea rezervoriu se aducea altădată apă, pe țurloaie. BOLINTINEANU, la CADE. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; trișcă. Își umflă... cimpoiul, cu cele trei țurloaie ale lui, apoi îl lăsă să-și tremure singur suflul ușor. CAMIL PETRESCU, O. I 623. 3. Fluierul piciorului (v. tibia); p. ext. toată partea piciorului de la genunchi în jos. Curse sînge pînă la țurloaiele cailor. DELAVRANCEA, O. II 29. Hîrca sta-n sus cu ceafa și țurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. CARAGIALE, M. 23. Șede-n apă pînă-n sapă Și-n noroi pînă-n țurloi. TEODORESCU, P. P. 517. 4. Țurțur de gheață. Roțile morii erau grele de polei și de țurloi, dar se-nvîrteau, fiindcă apa creștea. SLAVICI, V. P. 159. – Pl. și: (4, m.) țurloi. – Variantă: țîrlói (MARIAN, INS. 42) s. n.
țurlói (pop.) s. n., pl. țurloáie
țurlói s. n., pl. țurloáie
ȚURLÓI s. v. fluier, jgheab, tibia, țurțur.
ȚURLÓI ~oáie n. pop. 1) Partea de jos a piciorului, cuprinsă între genunchi și labă; fluierul piciorului. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trișcă. 3) Țeava prin care curge apa dintr-un izvor; șipot. 4) Țurțur de gheață. /Orig. nec.
țurloiu n. pl. fluierele picioarelor. [Variantă din surloiu, derivat din surlă, fluier].
țurlu-burlu (țurloiu-burloiu) adv. sbârlit: perii capului steteau țurlu-burlu. [Onomatopee]. V. sbârlì.
țurlóĭ n., pl. oaĭe (var. din burluĭ). Burlan, țeavă groasă. Fluĭeru picĭoruluĭ. – Și țurluĭ, pl. -ĭe.
țurloi s. v. FLUIER. JGHEAB. TIBlA. ȚURȚUR.
țurloi, țurloaie s. n. (pop.) fluierul piciorului, gambă

țurloi dex online | sinonim

țurloi definitie

Intrare: țurloi
țurloi 2 s.m. substantiv masculin
țârloi 1 s.n. substantiv neutru
țurloi 1 s.n. substantiv neutru