Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru țurgălău
țurgălău, țurgălăi, (țingălău), s.m. – Clopoțel, zurgălău. Fus cu țurgălăi = fus care țurgălește, zdrăngănește: îmbinare specifică, fără cuie, care, la tors, sună (Memoria, 2001). În partea inferioară a fusului se îmbină bucăți mici de lemn, „replici în miniatură a savantelor îmbinări arhitectonice a bisericilor de lemn, cu îndrăznețele lor turnuri gotice” (Nistor, 1980): „Nici ai boi cu țingălauă” (Bârlea, 1924: 245). – Din zurgălău (< magh. zörgó) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
țurgălău dex online | sinonim
țurgălău definitie
Intrare: țurgălău
țurgălău
