ȚURCÁN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec.

ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec.

ȚURCÁN², -Ă, țurcani, -e, adj. (Despre lînă) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) care are o astfel de lînă. ♦ (Substantivat, f.) Rasă de oi cu lînă lungă, aspră și groasă.

ȚURCÁN¹, țurcani, s. m. Om de la munte care se ocupă, cu creșterea oilor țurcane. Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261.

țurcán¹ adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcáni; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcánă, pl. țurcáne

țurcán² (persoană) (rar) s. m., pl. țurcáni

țurcán (persoană) s. m., pl. țurcáni

țurcán adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcáni; (oaie, căciulă) f. sg. țurcánă, pl. țurcáne

ȚURCÁN¹ ~i m. înv. Persoană care se ocupă de creșterea oilor. /țurcă + suf. ~an

ȚURCÁN² ~ă (~i, ~e) și substantival 1)(despre oi) Care are lână lungă și aspră; bârsan. 2) (despre lâna oilor) Care are firul lung și aspru; bârsană. 3) v. ȚURCĂ II. /Orig. nec.

ȚURCÁNĂ ~e f. 1) Rasă de oi autohtone, cu lână groasă, aspră și lungă. 2) Oaie care face parte din această rasă. /Orig. nec.

țurcan a. 1. se zice de o varietate de oi cu lâna moale, mătăsoasă și creață: țurcanele sunt cele mai răspândite oi din țară; 2. lâna țurcanelor. [Origină necunoscută].

țurcán, -ă adj. (d. țurcă 1). Cu lîna creață, destul de moale și lungă (20 c.m.), cum îs cele maĭ multe oĭ de la noĭ. De oaĭe țurcană: lînă țurcană. V. țigaĭ.