Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru țurcan

ȚURCÁN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.
ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.
ȚURCÁN2, -Ă, țurcani, -e, adj. (Despre lînă) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) care are o astfel de lînă. ♦ (Substantivat, f.) Rasă de oi cu lînă lungă, aspră și groasă.
ȚURCÁN1, țurcani, s. m. Om de la munte care se ocupă, cu creșterea oilor țurcane. Ghicitoare, pe care n-a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici țurcanii, nici ițanii. DELAVRANCEA, S. 261.
țurcán1 adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcáni; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcánă, pl. țurcáne
țurcán2 (persoană) (rar) s. m., pl. țurcáni
țurcán (persoană) s. m., pl. țurcáni
țurcán adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcáni; (oaie, căciulă) f. sg. țurcánă, pl. țurcáne
ȚURCÁN1 ~i m. înv. Persoană care se ocupă de creșterea oilor. /țurcă + suf. ~an
ȚURCÁN2 ~ă (~i, ~e) și substantival 1)(despre oi) Care are lână lungă și aspră; bârsan. 2) (despre lâna oilor) Care are firul lung și aspru; bârsană. 3) v. ȚURCĂ II. /Orig. nec.
ȚURCÁNĂ ~e f. 1) Rasă de oi autohtone, cu lână groasă, aspră și lungă. 2) Oaie care face parte din această rasă. /Orig. nec.
țurcan a. 1. se zice de o varietate de oi cu lâna moale, mătăsoasă și creață: țurcanele sunt cele mai răspândite oi din țară; 2. lâna țurcanelor. [Origină necunoscută].
țurcán, -ă adj. (d. țurcă 1). Cu lîna creață, destul de moale și lungă (20 c.m.), cum îs cele maĭ multe oĭ de la noĭ. De oaĭe țurcană: lînă țurcană. V. țigaĭ.

țurcan dex online | sinonim

țurcan definitie

Intrare: țurcan (adj.)
țurcan 2 adj. adjectiv
Intrare: țurcan, -ă (rasă)
țurcan 3 s.m.f. substantiv feminin substantiv masculin
Intrare: țurcan (s.m.)
țurcan 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin