Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru țuțuroi

ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi1. 2. (Pop.) Robinet. 3. S. n. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.
ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi. 2. (Pop.) Robinet. 3. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.
ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. Șiroi. Paparudă, rudă, Vino de mă udă... Cu găleata plină, Ploile să vină... Cu apă de ploaie, Tot cu țuțuroaie. ȘEZ. I 155.
țuțurói (pop.) s. n., pl. țuțuroáie
țuțurói s. n., pl. țuțuroáie
ȚUȚURÓI s. v. robinet, țurțur.
țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ).
țuțuroi s. v. ROBINET. ȚURȚUR.

țuțuroi dex online | sinonim

țuțuroi definitie

Intrare: țuțuroi
țuțuroi substantiv neutru