Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru țuștire

ȚUȘTÍ2, țuștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A arunca cu repeziciune. Femeia țuștește în cuptor purcelul și găina friptă. ȘEZ. XVII 38.
ȚUȘTÍ2, țuștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din țuști1.

țuștire dex online | sinonim

țuștire definitie

Intrare: țuști (vb.)
țuști 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: țuștire
țuștire infinitiv lung