ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că.

ȚOPÂRLÁNCĂ, țopârlance, s. f. Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. – Țopârlan + suf. -că.

ȚOPÎRLÁNCĂ, țopîrlance, s. f. Bădărancă. Partida nobilă era hotărîtă să întrebuințeze împotriva «țopîrlancei»... mijloace mai hotărîtoare. SADOVEANU, O. VIII 224.

țopârláncă (pop.) s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce

țopârláncă s. f., g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârlánce

ȚOPÂRLÁNCĂ s. v. mitocancă.

ȚOPÂRLÁNCĂ ~ce f. reg. Femeie care vădește lipsă de educație; femeie cu apucături grosolane. /țopârlan + suf. ~că

țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca’n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ).

ȚOPÎRLANCĂ s. bădărancă, mitocancă, mîrlancă, mojică, țoapă.